Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Realitatea cu plus’ Category

Familia Snoopy are de ieri cinci membri in loc de patru. Un Snoopy mic, cu burtica si caciulita de bostan de Halloween, s-a alaturat echipei de copii Snoopy, acum 3. Era o armata de Snoopy intr-o alimentara, din cei deghizati in bostan, alimentara unde din fericire am ajuns singura. Din nefericirea ar fi fost, cu Victor de mana, cand ar fi trebuit sa-i punem pe toti Snoopy cu burtica si caciulita de bostan de Halloween in cos si pe cartea de credit.

Dar am fost singura la cumparaturi, sunt numai 5 Snoopy in casa, masina, cu Victor la gradinita, peste tot pe unde respiram. Toti parte acum si din echipa orei de lectura, cand tati citeste in engleza si baietelul repeta in engleza lui. Fara familia Snoopy, experienta ne arata ca ora de lectura ar pierde dramatic minute, pana la ultimele 2, 3. Cu familia Snooopy, care mediaza teatral membru cu membru transferul de informatie de la carte la Baietel, ora nu ramane chiar ora, dar are o durata mai decenta.

tn_20170926_191612tn_20170926_191626tn_20170926_191726tn_20170926_191751tn_20170926_191758tn_20170926_191803tn_20170926_191810

Anunțuri

Read Full Post »

Mi-a ramas timpul mic: luni, duminica, luni, duminica, … Vacanta a trecut tzac-pac: putin Romania, si mai putin Sicilia si inapoi la Indianapolis via Toronto. Canada e doar de tranzit de doi ani incoace, pentru ca in timp ce companiile americane vand biletele de avion spre Europa de trei ori mai scump, cele canadiene le vand, evident, de trei ori mai ieftin 😛 .

In vacanta, ce-am facut, am facut cu stranga. Cu dreapta ii scriam, la cerere, lui Mos Craciun: „- Mami, mai scrie si …”. „- Mami, zi-i sa-mi mai aduca si …”. Mai jos, un fragment din scrisoarea trimisa din Sicilia:

  • 14 WC-uri (sa se incarce singur rezervorul)
  • un Snoopy (tata Snoopy)
  • un Snoopy (copil)
  • un pepene (sa ma joc cu el)
  • un WC cu buton
  • o cutie mare
  • o cutie mica
  • o cutie de posta
  • crocsi
  • pantofi curati
  • o cutie (alta)

Pana la paginile 5, 6 a fost haios si pentru mine.

Am continuat cu scrisorile abia ajunsi acasa:

  • pompe de chiuvete si de WC-uri de toate felurile
  • un sul interminabil de hartie
  • chiuvete de toate felurile
  • 20 de chiuvete si 20 de cazi in cutii
  • un cap de catel ca al nostru (nr: asta nici eu nu stiu ce inseamna, n-avem catel-catel, ci numai vreo 30 de catei de plus si doua perne in forma de cap de catel)
  • perii de bucatarie si de baie de toate felurile, etc.

Intr-un final, a venit Mos Craciun. Da, tot septembrie si-n Indiana. In plus, toamna asta e (mai rau) ca vara, de vreo 3 saptamani s-a uscat toata iarba prin cartier. Dar s-a gandit bine Mosul, ca e cale lunga pana in decembrie iar eu am facut deja scurta la mana scriindu-i scrisori si oprindu-ma la fiecare pas din ce fac sa completez lista. In plus, o fi inteles si el ca nu avea sens sa lase copilul sa-si seteze asteptari nepotrivite pentru Craciun tot lasandu-si imaginea asociata cu a magazinelor de bricolaj si lucruri de uz casnic.

Mosul n-a venit personal, i-a trimis bani lui Liviu si l-a delegat sa se ocupe de cadoul baietelului cu guidelines clare. Baietelul a trebuit sa primeasca o masina. Si a primit-o bucati, la pachet de la bun inceput cu o lista de ascultari obligatorii. Yap, greu de imaginat azi pe cineva care sa dea cu o mana fara sa ia cu doua! Unde a umblat Mosul cu restrictiile, a fost in principal pasiunea copilului pentru apa care curge degeaba. Refrenul lui Victor acum, inainte sa-si auda ceva de la noi, si-l canta singur: „- Nu mai tragem apa degeaba, ca se supara Mos Craciun.” 

 

Dopamina peste rutina in familie, deci, cu mesajul asta anticipat de la Mos Craciun. Dar cum orice plus taraste dupa el minusuri de aceeasi valoare, acum nu numai ca impartim sufrageria cu 9 cutii care incap de la 27 galoane la un galon de lichid si cu 50-60 de caini, ursi, dinozauri, etc. de plus si ce mai de lovim pasii si respiratia de ele. Impartim si holul de la usa principala cu masina (pe care hol il ocupa ea cam pe tot). Intreaga dupa ce a stat Liviu 3 ore sa o puna la un loc piesa cu piesa, de la 100 spre 1 (Mosule …), masina ne remodealeaza zilnic coloana vertebrala: nu poate iesi singura din casa, nu poate urca sau cobori singura in/din portbagaj, samd.

Privirea cu care il imbratisam pe Victor ne-a spus insa, inca din prima dimineata cand, abia trezit, si-a luat familia Snoopy si s-au urcat sa vada cum le vine masina impreuna, ca nici holul si nici sufrageria nu ne trebuie mai mult decat bucuria de pe fata, din gesturile si din vorbele baietelului.

 

 

Read Full Post »

In brate la taica-sau si in fata catorva sute de perechi de ochi, Victor tine capul sus si privirea indreptata spre sala, sa-i vada pe copiii care ovationeaza uitandu-se la el si la parul lui maciuca. Voluntariaza pentru prima data in viata lui de 4 ani in spectacolul cu demonstratii fizice al lui Liviu, Power of Physics Show. La intoarcerea in gradene, la mine si cei trei Snoopy care vin cu noi peste tot zilele astea, aplauzele trimise de copii numai pentru el ii intind pe fata un zambet in care poti citi simultan mandrie si stanjeneala (franturi din momentul lui de glorie sunt prinse in filmulet undeva la secunda 54).

In fiecare primavara, cu putin inainte de vacanta copiilor, Liviu isi pune show-ul de fizica pe roti de imprumut – un autobuz de scoala pe care il conduce singur – si merge la cateva scoli elementare si medii. El si elevii care-l ajuta in demersul asta (voluntar cap-coada pentru toti), intr-o joaca aparenta cu magnetii, curentul electric, curentii de aer, vortexurile de fum, focul, azotul lichid si ce mai are loc intr-o ora si ceva cat tine spectacolul, duc fascinanta lume a fizicii aproape de intelegerea copiilor. Ghidati sa inteleaga de la varste mici de ce experimentele pe care le vad sau la a caror realizare participa sunt stiinta si nu magie – crede Liviu cu convingere – copiii au de castigat pe mai multe parti. Atractia catre fizica aparuta la varsta la care se nasc pasiunile vine nu numai sa usureze intelegerea complexitatii lumii, ci poate deschide drumul catre cariere in domeniile tehnologiei de varf, asigurand un viitor profesional si provocator, si multumitor. In plus, prin cum e gandita – mai spune el intrebat de vorba – experienta asta se vrea o contributie in a-i forma pe copii ca cetateni ai unei lumi fara granite in termenii avansului tehnologic, gandind critic si intelegand orice forma de intoleranta ca pe o bariera nenecesara. E o intreaga filosofie si cu asta, dar nu e locul s-o dezvolt aici.

Pe-asta mic l-am crescut cu show-ul asta de cand era in burta la mine. Anul asta am zis ca show-ul incepe sa devina pentru noi unul din raspunsurile potrivite la intrebarea despre experientele la care sa-l expunem de mic cu sanse sa conteze intr-un fel sau altul mai tarziu. Victor inca prefera un dialog imaginar in gradene cu tata Snoopy unei conversatii in engleza intre scena si sala pe tema a ce se intampla la CERN, dar s-a lasat sedus de toate tipurile de vortex si de experimentele fumegatoare si asurzitoare cu azot lichid. Tot anul asta copilul a avut in plus, doar pentru el, pauzele dintre spectacole in ambele zile. Pauze pe care doua din mainile drepte ale lui Liviu ( 🙂 ) i le-au umplut ochi cu joaca dezlantuita.

 

 

 

Read Full Post »

Cand l-am auzit pe Liviu ca pleaca la Dubai, am zis ca uite, America piere agonizand in tranzitia pe repede inainte de la democratie la businessocratie si lui ii arde de pieptanat. Cand a venit acasa, am inteles insa ca s-a dus acolo tocmai ca sa salveze America.

Dubaiul vizitat de mine la mana a doua arata … pozat in fuga din masina. Dar inteleg: pentru reprezentantul familiei acolo, sculat la 6 am si plecat la 7 am din hotel si intors la 11 pm, Dubaiul la prima mana a fost unul vazut din taxiuri si autobuze: departe, departe, Burj-al-Arab si doua barci pe apa; tot departe, probabil prins pe drumul dinspre aeroport, un down town; de aproape – numai spatiile interioare de la Atlantis the Palm, hotelul unde s-a tinut forumul despre educatie pentru care a plecat de acasa.

Si Brutus

Chiar daca la mana a doua nu am putut vedea cum e Dubaiul, am putut sa-mi dau seama ca e un oras al imprietenirii spontane: Liviu nu a facut in viata lui atatea poze cu alte persoane cate avea in aparat la venire, dupa 6 zile. S-a pozat cu castigatoarea Global Teacher Prize de anul trecut, cu profesori de top ai competitiei sau altii din Romania, Oman, Iran, India, UK, Grecia, Muntenegru, Franta, o tara sau alta din Africa, cu chelnerita filipineza careia ii aducea sea food la petrecerile de seara, cu fondatorul Fundatiei Varkey – gazda evenimentelor, cu CEO-ul ei, cu o scriitoare faimoasa din America, bla, bla, bla, zeci de poze cu cate cineva alaturi. La cum il stiu pe Liviu de neinvaziv, i-am cerut detalii ca sa pot intelege ce e cu gramada aia de poze: ‘– Cum faceati sa va cunoasteti atat de bine incat sa va vreti  unii pe altii in poze pentru acasa?‘ ‘– Era ca la un speed dating in pauze si la petrecerile de seara.‘ – mi-a zis. ‘Se ducea fiecare la fiecare si, dupa o discutie sumara, ii propunea sa faca o poza impreuna. Mai mult, cand scotea unul celularul sa faca un selfie, apareau altii cativa instantaneu in spatele lui, sa iasa si ei in poza.’ Ei ca ei, dar tu, Brutus?!

La placinte imaginate inainte

Dubaiul meu second hand a mai fost cu petreceri aglomerate, cu multi chelneri si multa mancare pregatita minutios. Mmmm, ce tavi cu prajituri de 7 giga+ mi-au adus mie apa in gura dupa ce a venit Liviu acasa …

WC-urile wireless

Lui Victor i-au lasat furnicaturi de dorinta in degete pozele si filmele cu toaletele de barbati de la Atlantis the Palm. ‘– Una e miscata!‘ – i-am reprosat lui taica-sau. ‘– Le faceam si eu in fuga, sa nu ma vada cineva in costum si cravata facand poze la WC-uri.‘ – a justificat. Fair enough.

Din camera de hotel am avut si trageri de apa in direct. Pentru impatimitii WC-urilor (mai precis impatimitul, ca e numai unul la noi in casa), asta e aristocratia vizitelor la mana a doua.

Unde dai si unde nu mai crapa

Vorbind de educatie, chiar vizitat in poze si filmulete Dubaiul pare sa se transforme de ceva timp incoace din capitala orientala a shopping-ului in cea mondiala a educatiei bine facute. Bine facut in educatie nu inseamna in termenii organizatorilor forumului ‘Global Education & Skills’ o educatie cu profesori amuzanti care fac minuni cu creierele elevilor fara sa-i puna la munca individuala. Nivelul de intelegere in ce se organizeaza la Dubai e altul, in care educatia e vazuta ca solutie pentru probleme ca escaladarea nationalismului, a saraciei, a actelor de terorism si a manifestarilor radicaliste in general. Anul asta, forumul a reunit actori importanti la nivel mondial din educatie, politica si business care au incercat sa gaseasca raspunsuri la intrebarea ‘How do we make ‘real’ global citizens?’ . Printre altii,  fostul prim ministru grec Andreas Papandreou si Irina Bokova, Director General UNESCO au dezbatut cu argumente pro si contra o tema calda azi: este sau nu escaladarea populismului  rezultatul esecului educatiei? Alte subiecte cheie in educatie ca ‘Post-Conflict and Peace Education’, ‘Global citizenship’, ‘Climate change education’, ‘Creativity and Arts in Education’, ‘Assessment & impact in development’, etc., precum si numeroase alte teme de dezbatere, s-au vrut puncte de plecare pentru promovarea gandirii inovative in scopul crearii si demararii de noi proiecte, campanii si evenimente de interes public.

Eschimosii, educatia  si dolarii in plus

Forumul s-a terminat cu o veste buna pentru unul din profesorii participanti, care a plecat acasa cu milionul de la Global Teacher Prize de anul asta. Banii au plecat spre Salluit, un loc din Arcticul canadian aproape de unde se pune harta lumii in cui. Elevii si comunitatea Inuit care se vor bucura de proiectele profesoarei Maggie McDonnell nu sunt de invidiat: traiesc intr-un loc cu frig mult si rata mare a suicidului in randul tinerilor, cu consum mare de droguri si alcool, cu violuri multe si saracie la fel. Daca pui in Google Maps, softul iti spune ca nu exista nici drumuri, nici avioane sa ajungi acolo. Pentru 4.000 de dolari de persoana, spunea profesoara care a adus la Dubai si cativa elevi din Salluit, abia ies ‘la lumina’ in Montreal. Premiul a fost anuntat de un astronaut de pe Statia Spatiala Internationala iar reusita profesoarei de la capatul lumii a fost salutata printr-un discurs de primul ministru al Canadei. In deschidere, in mood-ul de festivitate i-a bagat pe toti Adrea Bocelli.

Ori la bal, ori la spital!

Ca sa inteleg mai bine cine sunt judecat dupa cel cu care ma insotesc, m-am uitat la pozele facute la petrecerea din ultima seara. In petrecerea aia cu prim-ministri, politicieni, oameni cu bani, capete luminate ale educatiei, etc., l-am vazut pe Liviu dansand cu miscari ample urcat langa cantareata pe scena si agitat pe ringul de dans cand cu o profesoara de pe la la forum, cand cu alta. Am inteles atunci ca pana atunci nu intelesesem mai nimic despre mine.

In ultima fotografie de mai sus, Liviu e impreuna cu americanca Erin Gruwell – profesoara, scriitoare si autoarea unei metode de educatie de succes pentru copii provenind din medii defavorizate. Cartea ei ‘The Freedom Writers Diary‘ a fost ecranizata in 2007 si s-a bucurat de apreciere in Statele Unite si in afara. Anul asta, in competitia Global Teacher Prize, Erin a fost unul din finalistii Top 50.

IMG_0831 (600x400)

Si da, marile spirite se intalnesc: Liviu e aici impreuna cu romanca Manuela Prajea, colega lui de Top 50 Global Teacher Prize, cu care mi-a spus ca a avut un fun nebun de cate ori s-a ivit ocazia. Ambii sunt acum Varkey Teacher Ambassadors – profesori-model care promoveaza cele mai bune practici in educatie si deschid drumuri spre dezvoltarea unor tehnici de invatare inovative.

Read Full Post »

Din arhiva.

img_0197

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: