Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘copilarie’

Avem fantana arteziana de interior. Nu parea ca ne lipseste, dar asta mic a aflat ca exista si a vrut una. I-a spus despre ele Manuela*, prietena noastra din Romania care a luat si ea din vara calea bejeniei, oprindu-se in Carolina de Nord sa predea matematica americanilor si in Indiana sa petrecem sarbatorile de iarna impreuna.

Intalnirea dintre Manuela si Victor a parut lucratura lui insusi Mos Craciun. Ajunsa la noi chiar pe 25 decembrie, Manuela a fost de la inceput pentru Victor atractia principala a perioadei de sarbatori. Ea a invins in cursa pentru atentie toate cadourile gasite de el dimineata sub brad: si pe cei cativa Snoopy noi, si costumul de Snoopy, si jocurile care il pot duce virtual in spatiu, in jungla, in lumea dinozaurilor, in marile orase ale planetei – bla, bla, bla, la unul nu s-a mai uitat Victor dupa ce a sosit Manuela. Pe de alta parte, nici Manuelei n-a parut ca-i displace excursia inapoi in timp, spre 5 ani si jumatate: cand nu au stat de mana, au construit si daramat impreuna, la nesfarsit, trasee complicate pentru bile colorate, au zburdat pe afara, au vizitat ce s-a potrivit si chiar au facut amandoi o usa de garaj „pentru garajul lui Snoopy”.

Referitor la usa, cel mai probabil Manuelei inca ii tropaie in urechi scenariile despre cum sa fie usa, scenarii pe care pe care si le-a auzit de la Victor repetat o zi si jumatate. N-am indraznit s-o intreb daca mai greu in America pana acum a fost primul semestru de profesorat, sau sa se se ocupe de usa asta de garaj.

Aranjamentele cu fantana arteziana tot cu Manuela le-a facut: au cercetat online sa vada cum sunt fantanile, cum functioneaza, au comparat preturi, au tras concluzii. Ar fi trebuit sa apuce si sa se joace impreuna cu ea, dar n-au apucat, in ciuda promisiunilor firmei ca o trimite in doua zile. In a 5-a zi de la plasarea comenzii, Manuela s-a dus in treaba ei, lasandu-l pe Victor cu ochii lipiti de geam si boscorodindu-i pe vanzatorii fantanii pentru neseriozitate.

Intr-un tarziu, Godot-ul lui Victor a ajuns. L-a descoperit el lasat de FedEx in fata usii, la unul din drumurile de verificare facute la cateva minute distanta unul de altul. Reactia de moment MasterCard a filmat-o Liviu. Victor si-a bagat singur fantana in casa, cotopenindu-se cu ea. Dupa ce a montat-o si umplut-o cu apa, a inchis-o, a deschis-o, a inchis-o, a deschis-o, etc., de a trebuit sa-i caut o tripla cu intrerupator sa faca asta mai usor si mai safe. S-a uitat apoi cu lanterna cum pleaca apa din rezervor, cum curge prin toate gaurile, m-a pus sa-i caut o seringa sa mute apa de la un etaj la altul de ‘n’ ori, am sunat bunicii sa o vada live si am pozat-o si filmat-o si pentru Manuela. Seara, la culcare, am luat-o in dormitor la noi, urmand ca a doua zi sa ne incepem ziua cu ea inghesuindu-ne pe marginea chiuvetei de la baie in timpul spalatului de dimineata.

Tot a doua zi am aflat, prin intermediul lui Victor, ca fantana e un baietel fantana de 5 ani si jumatate care abia asteapta sa-si vada parintii. Ca „va urma”-ul sa nu ramana incontrolabil, a transat Liviu situatia din start: i-a transmis fantanii prin Victor ca e perfect orfana, dar ca sa nu-si faca griji, ca ne ocupam noi de ea!

__________________________________

*Manuela Prajea, colega lui Liviu de Top 50 Global Teacher Prize.

Read Full Post »

L-am tarat pe asta mic la primul curs de inot. El a aflat cu 3 zile inainte, 3 zile ne-a intrebat non-stop, pe un ton de razmerita, ca de ce l-am dat acolo. I-am tot spus ca o sa-l inscriem, dar nu i-am dat sa aleaga inainte daca vrea sau nu pentru ca n-ar fi inteles ce alege. Nici la scoala nu l-am fi dat daca-l intrebam pe el inainte.

Prima lectie a durat o ora. Pe nota de plata, pentru ca altfel lui Victor i-a luat jumatate din timp sa se pregateasca psihologic: o parte a plans, cealalta s-a dezbracat incet, ca la striptease, cu pauze de discursuri motivationale tinute de Liviu si de un tanar din echipa de instructori care i-a cantat in struna. Daca taica-sau nu obtinea permisiunea sa stea cu el pe marginea piscinei, am fi plecat de la ora de inot cum venisem, fara ca cei mai noi prieteni ai lui veniti cu noi, 15 dovleci si tartacute, sa fi apucat sa-l vada cum inoata.

A plecat incantat de acolo. Dar niciuna din incantarile lui de pe urma nu se poate fara un pilaf de creier de-al nostru mai inainte.

Priviri zoomate de pe malul celalalt.

Read Full Post »

Ne-a lovit brusc toamna, iar ploaia a tinut doua zile nivelul raului din parc cu niste metri mai sus decat de obicei. Ca sa ne mai detensionam rabdarea intinsa de Victor cel plictisit de stat in casa, Liviu a avut o idee: sa iesim in parc pe ploaie pentru o distractie Peppa style (pentru connaisseurs).

A fost o surpriza-surpriza pentru Victor, pentru care saritul prin balti pe ploaie nu a fost o optiune de joaca pana acum. Dar stia ca e fun din desenele si cartile cu purcelusa Peppa. Cele patru Peppa de plus de la noi din casa n-au facut nici ele niciodata asta: doua pentru ca dorm cu Victor in pat (alaturi de doi catei si doua oi), celelalte doua, identice cu primele, pentru ca vor sa-si pastreze locul de pe canapeaua cu Snoopy.

peppa-pig-pleosc

Ei, si asa am facut o tura de parc jucand leapsa din alergare cu ploaia in cap, a doua parte a plimbarii fiind pusa de-o parte pentru o vanatoare de balti de sarit in ele.

Telefonul lui Liviu s-a murat si el cu noi, pentru o cauza: completarea colectiei de amintiri din copilarie ale lui Victor.

 

Read Full Post »

Nu ma gandeam sa ma cumetresc vreodata cu antipaticul care mi-a raspuns in raspar la o intrebare pe scarile Palatului Comunal din Buzau acum 20 de ani, cand eram colegi de breasla in presa, in primul schimb de replici pe care il avusesem vreodata unul cu altul. Dar m-am cumetrit. Asta mai tarziu, pentru ca dupa intamplarea de la Palat vreo doi ani am fost ocupata sa-l ocolesc pe colturos, altii cativa sa construiesc – yap! – o prietenie frumoasa, iar urmatorii au fost umpluti cu mutarea lui in Canada, apoi a mea in State, bla, bla, bla.

De cumetrit, ne-am cumetrit la Montreal, unde el, Marcel, se mutase cu familia. Apucasem intre timp s-o cunosc si pe Laura, sotia lui, un om cald si bun, si pe copii. Despre prima noastra vizita la ei si la Montreal – locul spre care au ales sa se indrepte zeci de mii de romani care si-au luat lumea in cap – am scris mult pe blog la vremea respectiva.

Noi eram pe atunci child-free. Niste ani mai incolo, cand a venit si Victor in familie, s-a nimerit ca primul lui an de viata sa-l stau eu la Montreal. M-am mutat acolo cu copil si mamaie, lasandu-l pe Liviu navetist de cursa lunga intre casa de acasa si casa temporara de acolo. In perioada aia ne-am cumetrit cu Laura si Marcel.

Relatia finului cu nasii a fost cu jos-uri si sus-uri. Perioada Montreal a fost cu jos-urile: Victor plangea cand isi vedea nasii. Invitati la ei la masa de Paste, a trebuit sa-l tinem pe Victor cu spatele la masa si meseni; fiecare incercare de a-l aseza in rand cu lumea era ca o apasare pe butonul copilului de plans.

Cu susurile si la capatul opus a fost week-end-ul lung de ziua Muncii (primul din septembrie in America de Nord). petrecut impreuna cu nasii lui Victor. Cine a stat atunci cu orele sa faca lego-ul cu hotii urmariti de politie cu masina si elicopterul dupa ce au plecat cu un seif de la banca legat de un buldozer? Laura si Marcel. Nu le-am copt-o noi, au venit cu coptura la pachet de la Montreal. Cine i-a dat mancare copilului? Laura. Cine il indemna pe copil de pe margine sa manance inca o imbucatura, si inca una? Marcel. Pentru o mama alergatoare prin casa cu lingura plina, asta-i vacanta!

Vacanta lui Liviu de venirea cumetrilor de la Montreal a fost o idee diferita de a mea: la iesirile afara, Victor n-a stat numai agatat de nasi, a vrut sa joace si ‘tag, you’re it’ (leapsa in varianta americana). Iar ‘tag, you’re it’ pentru Victor inseamna, indiferent de cine mai e in joc, fixatia de a-l alerga dezlantuit pe taica-sau pentru a-i da leapsa sau de a fugi de el sa nu si-o ia inapoi. Putea foarte bine sa-si alerge nasii in forma, haiosi si evident versati in joaca cu minorii, doar ca fixatia e fixatie. Asteptam viitoarea vacanta a nasilor la Indianapolis pentru mai multa relaxare si pentru tati.

Read Full Post »

Ne-am incheiat primul cincinal ca parinti in cinci ani traiti cap-coada. Din pantofi ca ai nostri, nu poti ingineri cincinalurile ca sa le scurtezi, cum mai stim care mai stim ca se facea, la 4 ani si jumatate, de exemplu. Cand cresti copii, cincinalele se termina cand arata calendarul ca se termina, abia atunci poti trage linia. Da, iti poti propune (pe barba copilului) si obiective de bifat la bilant: invatatul alfabetului, cititul de cuvinte din ce in ce mai complicate, lovitul cu directie si folos al mingii de tenis, bla, bla, bla. Si le poti si bifa, in parte sau pe toate. Dar bilantul va fi in el in primul rand cu neasteptatul adus de timp. Si cu cel adus de noroc.

5

Au fost 5 ani cu plusuri multe: o casa mai plina, cu mai mult ras, mai multa fericire si mai neasteptata, mai multe bucurii, dar si mai multe emotii, griji si frici. Iar tati ar spune, probabil, ca primul cincinal s-a incheiat si cu un minus de neignorat: nici urma de mami in dormitorul mare peste noapte! Locul de langa mami a fost ocupat in tot timpul asta de baietel.

Ziua de final a cincinalului, cu numarul 365 x 5 + 1, a fost plina. In ea si cu o excursie dedicata intr-un parc (niciodata Disneyland, nu i-am cultivat baietelului pasiunea pentru un business profitabil cu angajati care, rupti de foame si fara un acoperis deasupra capului la cum sunt platiti, imprastie o fericire …). Cu noi dar in papornita lor, 22 de Snoopy si 2 Woodstock.

tn_20180603_185739

Am sarit si anul asta petrecerea cu invitati mici pentru ca Victor nu pare sa-si fi rotunjit suficient abilitatile sociale si de vorbitor de engleza ca sa-si poata intretine musafirii. Dar pentru ca a vrut insa sa-i cante si lui colegii ‘Happy Birthday’, inainte de vacanta, intr-un final de zi, a impartit cu ei un tort, pe el cu un Snoopy lenes dormind pe propria cusca.

 

 

In ziua cu tortul, baietelul a fost, probabil, cel mai popular din scoala: tati a venit acolo sa le spuna tuturor, intr-un spectacol de demonstratii fizice, despre locul unde magia si stiinta se intalnesc.

 

Pentru un plus de WOW, inainte de tort, special pentru copiii din grupa baietelului, tati a lansat spectaculos cateva rachete cu apa.

 

 

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: