Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘My Special Little Robin Hood’ Category

Daca stiti vreun avantaj al alergatul copilului prin casa cu dumicatii de mancare, in lipsa de alternativa vizibila, as aprecia daca mi l-ati spune si mie. Eu nu vad vreunul de aici din mijlocul alergarii, dar stiu de la viata ca orice minus ascunde in spate un plus la fel de mare.

Nu apuc bine sa-l chem pe Victor la masa, ca-l aud strigand de unde e:

– Manac inte timp tze ma zoc, mami!

Imi mai pun mintea cu el cateodata si-l fac sa stea pe scaunelul lui, mai mult impunandu-mi autoritatea. Problema e ca in situatiile astea se satura ca prin minune dupa primii trei dumicati. Dupa care repetam fara numar scenariul cu statul la masa, ca de foame ii e foame in continuare. De invatat minte, m-am invatat eu, nu el: cand vrea sa manance din mers, ii dau din prima cum vrea. Ca tot acolo ajungem, doar ca frecam jumatate de zi pentru asta. In timp ce umbla de colo-colo printre jucarii, mananca binisor.

Highlight-ul mesei e pentru el cand el face ture prin jurul casei si imi spune mie la care din usi sa-l astept cu lingura de mancare petru inghititura urmatoare:

– Mami, acum astapta-ma-ma la usa de ia gaiaz.

Il astept la garaj, dupa care in fata, apoi in spate la veverite iar. Si de la capat, pana epuizam si doua ore pentru o masa.

Nu ma uitati, va rog, cu avantajele alea!

Read Full Post »

Elevii lui Liviu din clasele avansate au voie sa vina cu pluta la un examen, o data pe an. Conditiile sunt ca pluta sa fie pluta la propriu si sa fie facuta din bucati de carton imbinate cu o singura rola de duct tape (ultima regula nebatuta in cuie anul asta). Au de estimat din calcule linia de plutire si ce le ramane e sa pluteasca contra-timp pret de doua lungimi de piscina. Ai piscina la liceu, ai parte si de altfel de experiente in cursul de fizica.

Competitia e lansata pentru barci din carton, dar am vazut anul asta si plutisti. Plutisti pe pluta, dar si unii in barci care n-au apucat sa vada piscina dincolo de momentul lansarii la apa pentru ca linia de plutire reala era undeva deasupra barcii inghitite de apa. Intrecerea a avut insa si campionii ei, cu barci gandite inginereste intr-o scoala facuta sa scoata teoreticieni. Una din barcile cu mult timp pus in ele a purtat nume romanesc: „O singura rola„. Aluzie la rola unica de duct tape care trebuia sa tina barca impreuna. Sub nume, insirate pe o sfoara, miezurile a n+1 role de duct tape.

A fost fun, gradenele piscinei au fost mai pline ca niciodata (intrecerea nu e gandita cu public, dar s-a dus vestea despre ea si isi fac timp sa vina sa o vada si elevi, si profesori). Sper ca a avut fun si familia Snoopy, pe care Baietelul a tarat-o in par dupa el la eveniment pentru ca „asa a vrut tata Snoopy„.

 

 

Read Full Post »

In casa in care stam, suntem noi si alte cateva familii. Majoritatea sunt ca noi: mama, tata si copil.

Asa si familia Perie, facuta familie de Baietel dupa ce a dat de toate cele trei perii de marimi diferite intr-un dulap in baie. Cu toti trei din neamul Perie ne intersectam drumurile dimineata, cand Baietelul, care nu vrea sa se tunda, vrea sa se pieptene. Cu fiecare membru al familiei pe rand, si asta chiar cand ii spun cu disperare ca ne grabim. Jumatate de an cat l-am dus la o gradinita imi venea in fiecare zi sa-i scriu familiei Perie ordin de evacuare. Asta pentru ca fixul cu pieptanatul cu trei perii la rand nu era nici pe departe singurul ritual la Baietel, care ne marea lui si mie perioada petrecuta impreuna dimineata peste cat ne permiteam, si numai mie viteza cu care ajungeam in Indianapolis dupa ce il lasam pe el la gradinita.

Povestile pot continua cu familia Pahar, mai numeroasa – mama si tata pahare de bere si 6 copii pahare de vin cu picior. Baietelul i-a vrut luni de zile pe toti membrii familiei la masa cu el. Plini. Asta pana in ziua in care tata pahar, impins neatent cu cotul de pe masa in timp ce-i tinea Baietelului sucul de morcovi, a iesit din poveste. De atunci, familia lui a ramas uitata sa-si planga linistita durerea in dulapul cu cani si pahare.

Familia Cutie e tot cu tata, mama si copil. Sunt toti din plastic semi-transparent si incap unul in altul cand se strang impreuna. Baietelul cara apa cu mama si copilul Cutie din cada in WC la nesfarsit, de cele mai multe ori cu lumina din baie stinsa si el cu o lanterna pe frunte. Cu tata Cutie mai punem apa in exces la pomii cei noi. In exces pentru ca pomii baltesc de apa (a si tot plouat), dar noi nu vrem pentru atata lucru sa aruncam chiar degeaba sutele de galoane de apa cu care Baietelul se joaca peste zi in niste cutii pe care le umple cu furtunul.

Familia Broasca este o familie monoparentala formata din mama Broasca si trei copii. Coalitia pentru familie la noi e mai omenoasa, ii recunoaste ca familie. Nu stim ce s-a intamplat cu tata Broasca, mama era singura cu copiii in punga din plasa in care i-am luat pe 3 dolari de la magazin sa-l salveze pe Baietel de la plictiseala in cadita lui de baie. L-a salvat de doua ori, acum doar impartim casa (si) cu ei degeaba.

Ar mai fi clanul Farfurie, cu relatii de familie complicate (dar pe care Baietelul le intelege).

Ratam saptamanal prin magazine, slava Domnului, multe alte familii conlocuitoare, ca familia Masa si familia Strecuratoare.

Pe familia Snoopy – mama, tata si copil – am lasat-o la urma pentru ca e cea dintai. Cu ea impartim mai tot: orice colt din casa, deplasarile indiferent de directie, calculatoarele, tot. O sa petrecem inclusiv vacanta impreuna. Baietelul, cand nu e sedinta cu toata familia Snoopy, se uita toti la filme cu Snoopy, le arata cum toarna apa in WC, bla, bla, bla. Seara, la culcare, ghici cine sta pe scaunelele Baietelului aliniate pe doua randuri in fata patului?  Hint: „- Mami, adu-ma-ma pe Snoopy sa ma vada cum dorm!”

 

 

 

 

 

 

Read Full Post »

In brate la taica-sau si in fata catorva sute de perechi de ochi, Victor tine capul sus si privirea indreptata spre sala, sa-i vada pe copiii care ovationeaza uitandu-se la el si la parul lui maciuca. Voluntariaza pentru prima data in viata lui de 4 ani in spectacolul cu demonstratii fizice al lui Liviu, Power of Physics Show. La intoarcerea in gradene, la mine si cei trei Snoopy care vin cu noi peste tot zilele astea, aplauzele trimise de copii numai pentru el ii intind pe fata un zambet in care poti citi simultan mandrie si stanjeneala (franturi din momentul lui de glorie sunt prinse in filmulet undeva la secunda 54).

In fiecare primavara, cu putin inainte de vacanta copiilor, Liviu isi pune show-ul de fizica pe roti de imprumut – un autobuz de scoala pe care il conduce singur – si merge la cateva scoli elementare si medii. El si elevii care-l ajuta in demersul asta (voluntar cap-coada pentru toti), intr-o joaca aparenta cu magnetii, curentul electric, curentii de aer, vortexurile de fum, focul, azotul lichid si ce mai are loc intr-o ora si ceva cat tine spectacolul, duc fascinanta lume a fizicii aproape de intelegerea copiilor. Ghidati sa inteleaga de la varste mici de ce experimentele pe care le vad sau la a caror realizare participa sunt stiinta si nu magie – crede Liviu cu convingere – copiii au de castigat pe mai multe parti. Atractia catre fizica aparuta la varsta la care se nasc pasiunile vine nu numai sa usureze intelegerea complexitatii lumii, ci poate deschide drumul catre cariere in domeniile tehnologiei de varf, asigurand un viitor profesional si provocator, si multumitor. In plus, prin cum e gandita – mai spune el intrebat de vorba – experienta asta se vrea o contributie in a-i forma pe copii ca cetateni ai unei lumi fara granite in termenii avansului tehnologic, gandind critic si intelegand orice forma de intoleranta ca pe o bariera nenecesara. E o intreaga filosofie si cu asta, dar nu e locul s-o dezvolt aici.

Pe-asta mic l-am crescut cu show-ul asta de cand era in burta la mine. Anul asta am zis ca show-ul incepe sa devina pentru noi unul din raspunsurile potrivite la intrebarea despre experientele la care sa-l expunem de mic cu sanse sa conteze intr-un fel sau altul mai tarziu. Victor inca prefera un dialog imaginar in gradene cu tata Snoopy unei conversatii in engleza intre scena si sala pe tema a ce se intampla la CERN, dar s-a lasat sedus de toate tipurile de vortex si de experimentele fumegatoare si asurzitoare cu azot lichid. Tot anul asta copilul a avut in plus, doar pentru el, pauzele dintre spectacole in ambele zile. Pauze pe care doua din mainile drepte ale lui Liviu ( 🙂 ) i le-au umplut ochi cu joaca dezlantuita.

 

 

 

Read Full Post »

In drumul lui dinspre unde venea spre unde se ducea, ne-a vizitat un brotac. Era verde. Si atat de frumos ca-ti venea sa-l pupi. Nu l-am pupat, mai aveam un print acasa.

Am rugat insa fotograful sa-l bage pe brotac intr-o sedinta foto. Acolo unde era, pe teava izolata care iesea din unitatea de aer conditionat. Copilul a venit si el.

In timp ce fotograful fotografia,

copilul copilarea.

Cu broasca, fotograf si copil, situatia arata asa:

 

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: