Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Curtea vecinului’ Category

Am vazut ca Victor nu poate urca in avionul care traversa Atlanticul spre Europa abia in Torionto, cand noi am vrut sa facem check-inul online si softul Lufthansa nu a vrut. Pasaportul lui Victor expira mai tarziu de 6 luni de la ultima zi a calatoriei. Era 9 dimineata si la 3 dupa-amiaza trebuia sa fim la aeroport. Ofiterul care a raspuns la consulatul american din Toronto, si care ne-a intrebat daca aveam la noi certificatul copilului de nastere si numarul de securitate sociala, a aflat ca nu le aveam. Dar ne-a spus sa mergem la Consulat cu doua poze de pasaport de-ale copilului ca sa vada ei ce poate fi facut.

Toronto e mare rau! 45 de minute pana la pozar, 30 sa fie gata pozele si altele 45 pana in buricul orasului, la sediul consulatului. La consulat, coada cateva minute si plimbare prin oras de 2 ore in asteptarea documentului nou. Cu certificatul si codul numeric personal american am rezolvat-o jurand in fata ofiterului ca spunem adevarul in legatura cu ce afirmam despre copil. Am platit 115 de dolari, in care urmeaza sa intre si pasaportul cu valabilitate mai mare fata de cel pentru un an obtinut la Toronto, pentru care avem timp sa aplicam pana vara viitoare.

Acasa in Indiana, Liviu tocmai aplicase sa-si schmbe cartea de identitate (care in State tine si de carnet de sofat, e 2 in 1). S-a dus cu fosta carte si cu 7 dolari, urmand ca buletinul-carnet sa vina acasa cu posta.

Pe site-ul consulatului roman din Toronto sunt k) documente de prezentat pentru pasaportul unui copil minor cu statut asemenator cu al lui Victor.

Pentru cand iti schimbi buletinul expirat in Romania, pentru tine exista o lista de documente necesare cu 8 liniute. Ai nevoie de contractul casei, de certificatele de nastere ale copiilor (pe langa certificatul tau), de certificaatul de casatorie si etc. pana la 8. Ii bati insa pe americani la economii: dai 7 lei in loc de 7 dolari.

 

Reclame

Read Full Post »

Ne-am incheiat primul cincinal ca parinti in cinci ani traiti cap-coada. Din pantofi ca ai nostri, nu poti ingineri cincinalurile ca sa le scurtezi, cum mai stim care mai stim ca se facea, la 4 ani si jumatate, de exemplu. Cand cresti copii, cincinalele se termina cand arata calendarul ca se termina, abia atunci poti trage linia. Da, iti poti propune (pe barba copilului) si obiective de bifat la bilant: invatatul alfabetului, cititul de cuvinte din ce in ce mai complicate, lovitul cu directie si folos al mingii de tenis, bla, bla, bla. Si le poti si bifa, in parte sau pe toate. Dar bilantul va fi in el in primul rand cu neasteptatul adus de timp. Si cu cel adus de noroc.

5

Au fost 5 ani cu plusuri multe: o casa mai plina, cu mai mult ras, mai multa fericire si mai neasteptata, mai multe bucurii, dar si mai multe emotii, griji si frici. Iar tati ar spune, probabil, ca primul cincinal s-a incheiat si cu un minus de neignorat: nici urma de mami in dormitorul mare peste noapte! Locul de langa mami a fost ocupat in tot timpul asta de baietel.

Ziua de final a cincinalului, cu numarul 365 x 5 + 1, a fost plina. In ea si cu o excursie dedicata intr-un parc (niciodata Disneyland, nu i-am cultivat baietelului pasiunea pentru un business profitabil cu angajati care, rupti de foame si fara un acoperis deasupra capului la cum sunt platiti, imprastie o fericire …). Cu noi dar in papornita lor, 22 de Snoopy si 2 Woodstock.

tn_20180603_185739

Am sarit si anul asta petrecerea cu invitati mici pentru ca Victor nu pare sa-si fi rotunjit suficient abilitatile sociale si de vorbitor de engleza ca sa-si poata intretine musafirii. Dar pentru ca a vrut insa sa-i cante si lui colegii ‘Happy Birthday’, inainte de vacanta, intr-un final de zi, a impartit cu ei un tort, pe el cu un Snoopy lenes dormind pe propria cusca.

 

 

In ziua cu tortul, baietelul a fost, probabil, cel mai popular din scoala: tati a venit acolo sa le spuna tuturor, intr-un spectacol de demonstratii fizice, despre locul unde magia si stiinta se intalnesc.

 

Pentru un plus de WOW, inainte de tort, special pentru copiii din grupa baietelului, tati a lansat spectaculos cateva rachete cu apa.

 

 

Read Full Post »

Cu haine anti-tantari si anti-frig in plus, 3 sezlonguri, (tot) 3 pungi de floricele, o bere palmata si niste sucuri am mers in parc la film. De primavara pana toamna, adminstratia parcului local scoate lumea din casa la un film, un concert sau un eveniment construit in jurul vreunei sarbatori sau intamplari din viata comunitatii. In afara de filme si vanatori de oua de Paste, ne-am nimerit in parc la concerte de muzica simfonica cu  Indianapolis Symphony Orchestra, la concerte country si la focuri de artificii de 4 Iulie, ziua lor nationala.

Noi ne-am nimerit, dar daca te uiti special iti poti face programul dupa al administratie parcului. Care administratie a pus in parc de toate, nu numai arie dedicata spectacolelor: piscina, terenuri de basket, de fotbal american, de baseball, de tenis, de pickleball* si de volley (cu ligi si competitii locale pe caprarii cat e vremea calda de lunga), zone de picnic acoperite si descoperite, cladiri de inchiriat pentru evenimente si petreceri, si chiar un derdelus. Plus padurea-padure, cu rau si poteci, parte separata a parcului. A fost la un moment dat si o pista de dat cu rolele si placile, dar probabil ca-si spargeau prea multi capul,  de vreo 2 ani au pus acolo o magazie mare.

La cinematograful din parc am vazut ‘Pets‘ de data asta. Il mai vazusem fara numar in cinematograful pe care-l improvizam in sufragerie dintr-un videoproiector si-un perete inainte sa avem trambulina, dar ne-am dus si acum de dragul unei experiente locale. Data trecuta cand am mai vazut un film pe pajiste in parc ne-au dat drumul cu masinile: doar ne-am dat scaunele mai pe spate, n-am mai coborat. Ca-n filmele cu americani!

Conform statisticilor oficiale, esti american din Indiana daca 80% din vecinii tai nu au parasit in viata lor statul. Yap, America n-are nicio lege care sa garanteze macar o zi de concediu anual, dar pe de alta parte de ce sa pleci cand ai de toate in parc?!

Read Full Post »

Vacanta cu ploaie zilele astea in Indiana. Vreme de stat in garaj si jucat cu azot lichid. Margareta criogenata s-a facut  tandari stransa de Victor in mana, rosiile la fel odata trantite de asfalt, azotul lichid imprastiat pe driveway  a facut sa se ridice o ceata deasa, balonul umflat cu gazul lichefiat nu s-a spart, doar a zburat bezmetic pentru ca era prea mare pentru cat azot a fost bagat in el, etc.

Si pentru ca dintre toate jucariile de care nu mai putem respira prin casa cea mai interesanta e turnatul apei in canalizarea din strada dintre noi si Lucy, ziua ploioasa a fost si cu azot lichid in canalizare.

Maine – restul de ploaie care n-a apucat sa cada si restul de azot lichid care n-a apucat inca sa ia din nou drumul aerului.

Read Full Post »

Au bagat cursa de Paris din Indianapolis. Nu-mi vine sa ‘iu-hu!’, ca te rup preturile daca pui mouse-ul pe ea sa o rezervi special (ceea ce ne face sa ramanem fanii curselor din Toronto). S-a nimerit insa ca mamaie si  tataie sa plece inapoi acasa cu primul avion care a zburat vreodata din Indianapolis spre Paris. Si sa sara un schimbat de avion prin State, pe un aeroport colector. Avusesera destul la venire, cand KLM si Delta le-au facut harcea-parcea biletul, de au sosit 12 ore mai tarziu.

Primavara devreme in Indiana e cel mai bun timp pentru o vacanta: verde, optimist, temperaturi confortabile de umblat pe-afara si tantari inca prin oua. A fost mult verde si pentru mamaie si tataie, care au luat la pas parcuri locale sau parte din reteaua nationala de rezervatii naturale. A fost si ceva albastru, de la lacul Michigan si lacurile care ne-au mai iesit in cale. Si gri de la betoanele din Indianapolis.

tn_IMG_4092

A mai fost si rosu ca sangele, chiar de la sange: a 2-a sau a 3-a zi, tataie, care prinsese un elan de licean la plimbarea printr-un parc cu vai de necoborat prin locuri neamenajate, si-a zdrelit adanc o gamba incercand sa coboare o prapastie la intamplare. Tot in ziua aia a cazut si mamaie, dar in fund si pe o poteca amenajata. Fara zdrelituri la ea, s-a pastrat pentru cazatura zdravana de mai tarziu din fata casei. Mamaie a mai cazut o data in parcul de langa noi, distantandu-se astfel lejer in clasamentul primaverii si de bunica, plecata din Indiana cu o cazatura si cu un ochi vanat, si de tataie.

Mamaie si tataie au avut sansa sa-si raspunda la intrebarea cum e cu scoala la americani. Pe care intrebare nu stiu daca s-au pus-o, dar s-a nimerit sa dea peste raspunsuri pentru ca au fost aici in perioada proiectelor finale ale claselor lui Liviu, a show-urilor lui de fizica si la serbarea de final a lui Victor.

tn_IMG_4719

Tataie a avut si Romania lui cu el: toata vacanta a luptat cu adversarii politici pe Facebook. Numai ce-l auzeai despre ce replici a dat si cui, si despre cate like-uri au primit comentariile lui. America si-a documentat-o personal, loc cu loc, imbogatind Facebook-ul cu sute de diferente ilustrate America / vs. / Romania.

Mamaie a avut si ea razboaiele ei. Unul a fost in el cu cateva zeci de pastile devenite jucarii pentru Victor, pastile al caror numar a incercat toata vacanta sa-l controleze. Fara mare succes, nepotul mai vroia mereu cate ‘macar una din fiecare’. Numele de cod al noilor jucarii: ‘secretele’. De cateva ori pe zi, numai ce-l auzeam pe Victor: „- Mamaie, hai sa ne jucam cu secretele!” Modul de joaca: mamaie ii ‘picta’ cu pastilele obiecte, diferite creaturi sau scene din povesti stabilite de comun acord. Un partener redutabil de joaca mamaie: rezista si la desenat, si la facut si jucat cu barci de hartie, si in general!

tn_IMG_5280tn_IMG_5283

Pentru un plus de autenticitate, cand o firma de tranzactii imobiliare a incitat cartierul la un ‘garage sale’ comun, am scos si noi ceva pe driveway. Pana la final, am gasit 3 dolari in borcanul lasat afara, si doua incaltari de-ale lui Victor mai putin.

tn_20180512_161003

Dar totul a fost bine cand s-a terminat cu un zbor inaugural Indianapolis – Paris. In aeroport, un turn Eiffel in miniatura, intr-un loc special amenajat, ii imbia pe pasageri la o poza sau un selfie. La poarta de imbarcare, festin in toata regula, in fundal cu conferinta de presa tinuta de primarul Indianapolisului si oficiali francezi din reprezentantele americane ale unei institutii sau alta. De dincolo de usa avionului am aflat ca toate fusesera bine de data asta cu Delta, cu exceptia unor turbulente care i-au zgaltait prelungit si i-au tinut ceva timp cu sufletul la gura.

tn_20180524_163008

 

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: