Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Realitatea intre plus si minus’ Category

La intrebarea „– Ai tai ce mai fac?„, asta mic ar putea povesti cum l-am lasat fara bicicleta. Anume cum am plecat intr-o seara din parc jucandu-ne si alergandu-ne in trei, uitand bicicleta in parcarea de biciclete. Cu casca de Spiderman atarnand de coarne cu tot. De a doua zi a venit un val de frig peste noi si Indiana si ne-am amintit de bicicleta peste vreo saptamana, cand a dat soarele si taica-sau nu a avut ce pune in portbagaj cand sa plece cu copilul la joaca.

Partea cu parcul ne-am amintit-o greu. Am zis initial ca poate luase cineva bicicleta din fata casei, unde o mai lasam peste noapte. Asta desi nu prea le ia nimeni pe aici prin cartier; la cateva case mai incolo de noi, Rusty da degeaba biciclete la mana a doua adunate de la credinciosii marinimosi de la biserica lui. Bineinteles, nu poti miza pe partea cu ne-furatul in locul asta din lume unde bani decenti aduna din ce in ce mai putini, in timp ce din ce in ce mai multi, cu nasurile lipite de vitrinele cu lumini si culori baltate, aduna saracie si dorinte.

Dupa ce ne-am amintit ce am facut cu jucaria copilului, am facut afise si le-am imprastiat prin parc.

make_victor_happy_again_mo

Dupa vreo doua zile de stat pe afise, ne luasem felia de celebritate: lumea ne privea mai lung si ne saluta cu o oarecare familiaritate. Dar cam cu asta ne alesesem, nicio veste despre bicicleta. Ne-ar fi placut una buna, pentru ca inca nu epuizasem bucuria pentru victoria astuia mic care, in numai 30 de minute dupa ce i-a scos taica-sau rotitele laterale de sprijin, mergea pe bicicleta ca un veteran. Fara nicio zdrelitura de genunchi si coate, pentru asta cade din picioare.

Dar … believe it or not, bicicleta s-a intors acasa pana la urma. Calare pe alta bicicleta. Si dand din roti peste picioarele lui Liviu, care s-a ales cu o taietura de cativa centimetri pe una din gambe. Liviu plecase in dimineata aia de weekend la o alergare si trecuse intr-o doara pe la administratia parcului sa vada daca gasisera cei de-acolo posterul cu intamplarea noastra, pus de noi in cutia lor de posta. Dadusera si de poster, si de mesajul meu pe Facebook 🙂

b1

Si asa bicicleta ratacitoare s-a intors la baietel. Care baietel, in perioada de cautare, nu parea sa fi avut vreun stress ca i-am uitat distractia favorita in parc: „- N-aie nimic, tati, cumpaiam aita!”. Pe de alta parte, cum dragostea de bicicleta apa nu se face, cum si-a revazut baietelul bicicleta, cum si-a pus casca si o buna bucata de timp n-a exiatat altceva care sa-l poata bucura mai mult.

20170904_141133

Anunțuri

Read Full Post »

Daca stiti vreun avantaj al alergatul copilului prin casa cu dumicatii de mancare, in lipsa de alternativa vizibila, as aprecia daca mi l-ati spune si mie. Eu nu vad vreunul de aici din mijlocul alergarii, dar stiu de la viata ca orice minus ascunde in spate un plus la fel de mare.

Nu apuc bine sa-l chem pe Victor la masa, ca-l aud strigand de unde e:

– Manac inte timp tze ma zoc, mami!

Imi mai pun mintea cu el cateodata si-l fac sa stea pe scaunelul lui, mai mult impunandu-mi autoritatea. Problema e ca in situatiile astea se satura ca prin minune dupa primii trei dumicati. Dupa care repetam fara numar scenariul cu statul la masa, ca de foame ii e foame in continuare. De invatat minte, m-am invatat eu, nu el: cand vrea sa manance din mers, ii dau din prima cum vrea. Ca tot acolo ajungem, doar ca frecam jumatate de zi pentru asta. In timp ce umbla de colo-colo printre jucarii, mananca binisor.

Highlight-ul mesei e pentru el cand el face ture prin jurul casei si imi spune mie la care din usi sa-l astept cu lingura de mancare petru inghititura urmatoare:

– Mami, acum astapta-ma-ma la usa de ia gaiaz.

Il astept la garaj, dupa care in fata, apoi in spate la veverite iar. Si de la capat, pana epuizam si doua ore pentru o masa.

Nu ma uitati, va rog, cu avantajele alea!

Read Full Post »

O viteaza bunica! Ce om neviteaz ia toate medicamentele pe care i le dau medicii din Romania (ca sa aiba cei din America ce sa-i scoata din schema de tratament in fiecare an) si mai si ramane pe linia de plutire?

Anul trecut, doctorii de aici i-au scos cateva, printre care si statina de care ii ziceau medicii romani ca ii controla colesterolul. Ideea cu scosul din schema a statinei si tinutul valorilor colesterolului sub observatie mi-a venit mie in timpul unui control medical. Desi bunica venise de acasa cu analizele facute cu o saptamana inainte, medicul de familie american a spus ca nu poate folosi valorile colesterolului din buletinul de analize romanesc. „- Nu pot sa-mi iau deciziile uitandu-ma numai la colesterolul total. Imi trebuie defalcat in ‘bun’ si ‘rau'” – ne-a spus. M-am mirat atunci cum isi pot lua deciziile medicii romani in aceleasi conditii si am intrebat medicul de aici daca bunica nu ar putea renunta la statina o perioada, din cand in cand cu un ochi pe valorile colesterolului.

A putut. Anul asta, dupa un an in care industria farmaceutica a pierdut-o de vaca de muls in Romania, colesterolul netinut in frau cu statine era PER-FECT. Cel care trebuia sa fie perfect, nu totalul. Bunica este de cand o stiu un om cu mese la ore fixe, vegetariana, si mananca portii mai mici decat poate tine in causul palmei.

Si asa vedem ca exista si o parte buna a business-ului super-profitabil cu sanatatea oamenilor din State: dai mai rar sau deloc de medici cointeresati sa gaseasca probleme pentru solutiile oferite de industria farmaceutica.

IMG_15991

 

Read Full Post »

Pe asta mic il scoti cu greu din ce intra cu mintea. Cu greu l-am scos din pantofii pe care ii plimba obsesiv prin casa. Tot greu ne-a fost sa-i scoatem nasul din cosurile de gunoi pe care trebuia sa le luam la rand sa le deschidem ca sa se uite in ele. Din greu incercam acum sa-l scoatem din WC-uri de la trasul apei.

Pasiunea cu WC-urile, care s-a manifestat initial doar prin apasat de maneta sau buton si contemplarea vortexului, a capatat o multime de nuante in timp. Una a fost ridicarea capacelor de la rezervor si actionarea mecanismelor din interior pentru trasul apei. Observarea comportamentului apei se facea i stadiul asta si in rezervor, si in vasul de WC. Ca efect coletaral, etapa asta s-a lasat cu renuntarea la capacele de rezervor de acasa.

Acum Victor are una noua: acasa nu mai tragem apele. Ii umplem in schimb cu apa pe mama cutie* sau pe copilul cutie* (tata cutie* e prea greu de carat) si ii rasturnam brusc in WC, ca din viteza aia apa sa se duca repede cu un zgomot anume, in urma caruia nivelul apei in vas sa ramana unul minim.

Mergand mai adanc, o instanta particulara a placerii asteia de nisa e turnatul apei in WC in baia intunecata, la lumina unei lanterne de frunte. Stiti cum e? Nici noi nu stim simtit, dar dupa timpul petrecut de Victor in baie cu lanterna pe cap, si dupa frecventa zgomotelor anume care vin din vasul WC-ului cat sta el acolo, pare mistuitor de pasionant.

 

_____________

* Groasa si asta cu familiile, revin alta data.

 

Read Full Post »

In drum spre cumparaturi, reincepe potopul. Il lasam afara la intrarea in magazin, acolo il gasim la iesire peste o ora si jumatate. Nu i-au trebuit ambele minute cat am pus mancarea in portbagaj ca sa ne termine de murat.

– Daca o tine asa – spune Liviu – cand ne intoarcem acasa nu mai stim care e casa. 

Se referea la iarba, pe care n-a putut s-o taie de mai bine de doua saptamani.

Logica mea, cand pune lucrurile in retea, nu poate da de situatia asta cu casa pe care n-o mai recunosti pentru ca nu se mai vede din iarba. Cat o sa fim intre vecinii intre care suntem, casa noastra va fi cea dintre casa cu iarba mult mai mare decat a noastra si cea cu iarba care abia se vede si in fata careia o batranica, Lucy, inotand doar cu picioarele, impinge cu mainile pe fundul apei o masina de taiat iarba.

Azi ploaia a lasat-o moale, dar la starea vremii spune ca o ia de la capat la noapte.

Raul din parc era cam cu 2 metri mai inalt cand am trecut ultima data sa vedem ce face. Facea bine fata de ce facea acum 4 ani, in primavara de dinainte sa se nasca asta mic, cand a iesit din matca si a pus la pamant podurile si ce a gasit in drum. Si face indiscutabil mai bine decat face Saint-Laurent (daca permiteti apropierea 😉 ) in Quebec zilele astea. Bon courage, mes amis québécois!! 

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: