Singura bucurie adusa in casa noastra de aragaz pana acum a fost ca ne-a ajutat sa mancam. Si e clar ca nu a facut-o de mantuiala pentru ca suntem (iar) in cura de slabire. Asa ca am avut destule ocazii sa ne invartim pe langa el si sa ne sara in ochi aparatoarele de la ochiuri innegrite in timp de caldura. Dar si de momentele premergatoare unor scurte dar intense enervari, cand observam secunde dupa fie ca ce era pe foc trebuia fiert cu secundele respective mai putin, fie ca recipientul de pe ochi dand pe dinafara nu era cea mai buna alegere pentru cat era de fiert.
Si da-i cu foc, da-i cu frecatul, capacele dobandisera o aparenta insuportabila pentru niste ochi de artisti cum stim noi ca avem. Drept care ocupatia volens-nolens a ultimei perioade (deloc scurte) a fost sa cumparam aparatoare de ochiuri de aragaz. Dupa care ne ocupam cu dusul lor inapoi la magazin: invariabil se potriveau ca nuca in perete, ceea ce facea ca orice puneai pe ochi sa stea intr-o rana. Incercasem tot ce se putea, inclusiv mersul la magazin cu ruginaturile in mana. Printr-un mecanism care scapa inteligentei noastre insa, de fiecare data singura solutie parea schimbatul aragazului cu totul daca vroiam aparatoare mai estetice.
Am fi facut colectie de aparatoare de ochiuri de aragaz pana am fi umplut peretii daca politica de la magazine nu ar fi permis ca ce cumperi sa poata fi dat inapoi in urmatoarele trei luni daca nu mai vrei sa pastrezi dintr-un motiv de care magazinul nici nu te intreaba. Singurul motiv pentru care noi le tot returnam era ca, de cate ori le aduceam acasa si le incercam, mariajul dintre ele si rezistenta cu care trebuiau sa se combine ca sa isi faca treaba era din capul locului sortit divortului. Ideea era ca respectiva rezistenta – care ar fi trebuit sa isi scoata un capat pe un orificiu al aparatoarei si cu celalalt sa se propteasca intr-o fanta a ei care sa o tina blocata (si deci stabila pentru cratita) – ramanea cu un cap ridicat rebel care tinea cratita, cum spuneam, inclinata la cateva grade bune.
Dar cratitile ridicandu-se strambe si balanganind in jocul rezistentei cu un capat liber de pe aragaz incepusera sa ii para lui Liviu o optiune preferabila aparatorilor negricioase dar stabile. Mie mi se parea doar din cale-afara de ciudat sa pazesc cratitile sa nu se rastoarne fierband. Ceva era clar putred cu aparatorile alea banale de negasit in tara in care cumperi pana si asigurari medicale pentru caini, pisici si soparle.
Drept care am reanalizat problema de la zero, incepand cu structura aparatoarelor care se invechisera sub ochii nostri. Si da, fix in punctul zero era si hiba. Anume ca rezistenta, desi se sprijinea in trei puncte pe aparatoare, doar in unul se fixa. Asta in timp ce noi cautam inexplicabil una cu trei puncte de prindere, in ciuda tuturor evidentelor, chiar atunci cand mergeam cu aparatorile vechi la magazin. Prin urmare cautarea a luat in sfarsit sfarsit iar aragazul si-a diversificat aria de bucurii pe care ni le poate oferi facandu-ne ziua. Si asta doar pentru ca a acceptat in final o fata noua in mod firesc, fara ca asta sa presupuna cratiti atarnand de pe el si stand sa-i cada aburinde din crestet.
Ahaha, inteleg frustrarea… Asta cu nepotrivitul ochiurilor de aragaz imi aminteste de episodul amar (care se tot repeta) al cumpararii capacelor de toaleta… Care nu sunt standard ! Aproape ca eram tentati sa mergem cu toaleta-n spate la magazin, sa probam acolo daca se potriveste !
Eu am descoperit o chestie tare faina, pe care o folosesc de cate ori am ocazia. E un fel de spray care contine o solutie speciala de curatat cuptoare murdare, cu grasime arsa cimentata ! Invelesti „obiectul” in spuma si il lasi asa o vreme, sa actioneze substanta. E o minune ! Nici nu trebuie sa freci, si cea mai incapatanata murdarie cedeaza… Am incercat smecheria si pe aragaz – merge la fel de bine si pe ochiuri.
Ce probleme existentiale !
😆
ApreciazăApreciază
Leo, aia cu WC-ul in carca la magazin e bestiala 🙂 🙂 🙂 Auzi, dar nu era mai usor sa luati capacul vechi cu voi? Sau aici am gresit noi, ca nu am luat aragazul cu totul? 😉
A propos de problemele existentiale din viata unor oameni ca mine si ca tine, interesanta spuma aia! Daca pare un brand international da-mi si mie numele. Au si astia fel de fel de sprayuri, folosesc si eu un brand eficient dar cred ca e usor coroziv pentru aparatoarele de la ochiuri, drept care le-a ajutat sa ajunga cum au ajuns.
ApreciazăApreciază
Sa luam capacul vechi cu noi ? Hm… Noi suntem ipohondri si-l aruncam de nu se vede (mai ales cand te muti intr-o casa inchiriata). 😆
Ma uit la spray si-ti zic ! 😛
ApreciazăApreciază
Leo … inteleg forma asta de ipohondrie. Are o viluta si in capul meu.
ApreciazăApreciază