Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Curtea vecinului’

Back in business-ul obisnuit! Las la o parte lucrurile de oameni mari si ma intorc, intr-o retrospectiva scurta, spre vara. Acolo unde m-am oprit cu cheful de scris. Pe locuri, fiu gata, pe repede inapoi!

Saritura in iarna

IMG_2620Din maneca scurta in care ne-a tinut toamna indianiana pana pe la mijlocul lui noiembrie, am trecut brusc la cojoc. Si la framantat oameni din zapada. Am facut si eu unul la prima ninsoare, in noiembrie. In 10 minute, pentru ca Victor ii tot altoia palme (ma imita pe mine tasand zapada pe el si cizelandu-l) si am zis sa apuc sa-i dau o forma omului pana il dovedeste. A avut o forma. Suie.

Din toata povestea cu omul, copilului i-a placut cel mai mult tavalitul meu prin zapada in timp ce rostogoleam bulgarii sa ii fac mai mari. Si s-a tavalit si el in prima zapada din viata lui pe care a inteles-o mai bine. I-am spus sa nu lase manusile din maini si sa nu puna mainile in zapada pentru ca va intra in scurt timp in casa urland de durerea mainilor inghetate. In scurt timp, a intrat in casa urland de durerea mainilor inghetate. O sa reinventeze copilul asta de la zero toate rotile daca o sa continue la fel sa dea atentie la ce zic.

De atunci am mai avut o data zapada. De Craciun, insa, a fost soare. Nu asa prietenos cum vedeam ca a fost in Romania si la Montreal (17, 18 grade C), dar a facut din vreme una incomparabil mai prietenoasa fata de ce a urmat in zilele de dupa. Ieri, azi-noapte si azi a plouat cu galeata. Dimineata, raul din parc isi iesise pe alocuri din matca, era cu mai bine de doi metri mai inalt fata de cat e de obicei. Mai trecem si maine pe la el, sa vedem daca e acasa sau a pornit spre noi.

Un ochi la frunze, altul la leaf blower

IMG_2250Cat pe-aci sa ne prinda iarna cu frunze in jurul casei! Dar nu ne-a prins, am fost pe muchie. A fost bucurie pentru unii (unul, de fapt), transpiratie pentru ceilalti. La noi in familie, zic. Extinzand discutia si la vecini, daca e cineva care nu e niciodata in pericol sa fie surprins de iarna cu frunze prin curte, e vecinul Paul din spate. Asta pentru ca nu incep sa cada bine cand isi incepe el iesirile zilnice cu leaf blower-ul.

IMG_2296Pentru o pisica din vecini pe care o vad mereu prin spatele casei, toata perioada stata de noi la frunze atunci a fost distractie maxima. A alergat o veverita vreo 3 ore. Nici veveritei nu-i displacea. Vedea probabil ca pisica era bine hranita.

Noi am iesit la frunze cu furcile. Suflatorul electric urma sa joace ziua urmatoare in productia ‘Double rescue‘ – ultimul spot publicitar pe care am apucat sa-l facem pentru concursul ‘Doritos‘. N-am riscat sa-l stricam accidental, ca se ducea pe apa sambetei o parte din visul cu miza un milion (de care mai am mai spus).

(‘Double Rescue’ – spot necastigator despre ‘Doritos’, puterea fizicii si cea a profesorului de fizica)

Un Halloweenla locul lui

IMG_2324Se anuntase ploaie, am zis ca n-o sa vina lume. Si n-am luat bomboane. Pe Victor hotarasem din timp sa nu-l costumam anul asta, am zis ca el nu ar fi gasit niciun amuzament la cat e de atras de socializare. Dar cum ploaia intarzia iar oamenii
IMG_2330incepusera sa curga pe strada cu copiii mascati de mana, am iesit si noi sa ne bucuram de spiritul sarbatorii. Spirit pe care aici il simti si in entuziasmul copiilor, si in bucuria celor care le deschid usile; simti un Halloween natural, nu trendy si cu aparente de parca IMG_2333cine l-a importat sa-l vanda si in alte parti l-a luat fara instructiunile de folosire.

Dupa ce ne-am plictisit de bucurat, am fugit la magazin sa luam bomboane, sa mai apucam si noi cativa ‘colindatori’. Mi-era ciuda sa ratez partea asta. In 40 de IMG_2339minute, 3 ‘colindatori’ am mai apucat. Dupa care Halloween-ul s-a terminat brusc pe strada noastra. Si a inceput si sa ploua. Nu vrei sa ramai cu doua cosuri de bomboane in casa cand te chinui la infinit sa mai dai jos greutate. Dar am vrut, n-am vrut, toate sunt acum la vedere. Mai ales pe mine.

IMG_2302

(Vecinul Rusty, de la trei case mai incolo, care statea in mijlocul strazii cu un curcan de plus si cloncanitor pe cap iar in mana cu o punga de ciocolatele, sa nu scape pe nimeni neindulcit de Halloween, mascat sau nemascat.)

IMG_2314

(Cat despre cainele paianjen, el exista.)

Sa nu crezi in fericirea de la Cameron Dallas nici cand ti-o promite

IMG_2449Intr-o zi, la plimbare cu Victor prin cartier, am gasit un smartphone Samsung quelquechose. Ploua, iar aparatul era pe jumatate in apa. L-am luat cu gandul ca o sa dau cumva de stapan. Aparatul mai mergea, dar nu se putea intra in el, era blocat din soft. Pe ecran, insa, era o fereastra mica Instagram, in care scria ca un tanar (dupa poza), cu ID-ul camerondallas, tocmai postase ceva. Mi-am zis ca respectivul o fi de la liceul din oras, coleg cu cea care pierduse telefonul (device-ul era turcoaz, parea de dama tanara). Mi-am imaginat ca dau de tanarul din Instagram pe Instagram.

cameronAjunsa acasa, l-am cautat si l-am gasit. Pe Instagram avea 8 milioane si ceva de ‘prieteni’. Tot cam asa si pe Twitter, Facebook si peste tot in social media. Era actor, imbracat in poze ca primul ministru al sanatatii numit de Ciolos. Iar tanara cu telefonul pe care urma sa o gasesc eu era probabil fana. Cum un mesaj recent al lui Cameron pe Twitter le promitea tuturor fanilor zile fericite cu ajutor de la el, am zis ca e momentul sa-l ajut pe actor sa primeasca si satisfactii din generozitatea doar declarata. Si sa ma faca si pe mine fericita cu un mesaj catre fana, pe care i l-am lasat in privat. I s-a rupt.

Dupa-amiaza a sunat tatal fetei pe telefonul ei si l-am chemat sa-l ia. Nu i-am transmis fetei nimic rau despre Cameron.

Cu logopeda la WC

De vreo jumatate de an, Victor se vede saptamanal cu o zana. Logopeda lui, bucata de bucata.

IMG_3035

Partea cu bucata, parere de barbat in toata firea. Victor a plans 3 luni a respingere pana a ajuns sa-i placa de ea. Acum, o ora sta ea la noi, o ora sta si el pironit cu ochii in ai ei ascultand-o cum ii canta / spune cate ceva. Sau se joaca cu ea. De vorbit, nu stiu daca a repetat dupa ea, in jumatate de an,  10 sunete si cuvinte la un loc.

IMG_3085

Daca o mai scapa din ochi in timpul orei, e pentru a se da in spectacol. Pentru ea.

Mai in vara / toamna, pe vreme buna, petreceam multa vreme in parc. Eu si Victor diminetile, fara exceptie. Dupa-amiaza eram 3, cu taica-sau. La o joaca cu copertina de pe scena …

 IMG_0966

… cu prizele si intreruptoarele de lumina puse chiaunitor de peste tot …

IMG_0979 IMG_0978

… sau cu apa din rau sau de la toate sursele accesibile.

IMG_1057

Highlight-ul – vizitarea de WC-uri. Trei in parcul cel mai apropiat, fiecare fascinant in felul lui: doua cu usi care, o data deschise, se inchideau singure, greu si scartaitor; toate prin device-urile de hartie de WC sau de sters pe maini; prin cosurile de gunoi, etc. Da, nu pentru toti fascinante. Eu, inima de mama, insa, ghid pentru turul complet de fiecare data, toate datile cand cerea. Pentru partea ‘Women‘. Liviu doar deschizand usa si spunandu-i lui Victor sa se uite singur la ce il intereseaza. Liviu o singura data pe tura de parc.
IMG_1068 IMG_1070 IMG_1075 IMG_1076 IMG_1079 IMG_1080 IMG_1087

Pasiunea pentru WC-uri nu tinea si cand venea momentul; atunci prefera aerul liber.

IMG_1000

Rar, treceam si pe la leagane si tobogane. Venind dinspre WC-ul de la scena spre cel de la podul suspendat. De cele mai multe ori ignorandu-le.

IMG_1093 IMG_1094 IMG_1095

Cand ni se lua de parcul cu trei WC-uri, mergem la unul mai departe, vreo 10 minute cu masina. Un parc cu numai un WC (descoperit). Si care ii place, doar ca acolo, la concurenta, e atras si de activitati intelectuale: undeva pe malul unui iaz, pe o alee dedicata copiilor, este o biblioteca micuta, din cele care promoveaza aici schimbul de carti pe strada (o ‘little free library‘).

IMG_0567 IMG_0570 IMG_0580 IMG_0590 IMG_0593

Da, nu toata atractia catre bibliotecuta pare de natura intelectuala. Dar mie mi-e egal ce-l atrage atat timp cat, luat cu altele, prin nebagare de seama deschidea gura la dumicatii pe care ii intindeam.

IMG_0584

Ca sa crestem eficienta orelor de logopedie, am zis sa le tinem si pe ele in medii unde copilul se simtea cel mai bine. Drept care o vreme am luat-o si pe logopeda cu noi in parc: la scena, la rau, la robinete, si mai ales in vizitele interminabile prin WC-uri. Si am mai facut si altele: ne-am dat toti pe rand pe tobogane la ‘mmm‘-iala insistenta a lui Victor, am jucat fara numar joculetul cu ecouri sinistre (in capul meu) ‘Ring-a-round the rosie‘, pe care ni l-a aratat logopeda, ne-am tavalit pe jos ca parte din joc, ne-am jucat cu cortina pe scena, cu prizele si apa din parc, cu lumina din shelterele pentru picnic, etc.

Totul pentru un sunet in plus. Cum in parc n-a scos vreodata altul decat ‘mm‘-itul obisnuit, si cum am considerat ca avusese si logopeda destule vizite la WC-uri, am revenit in living-ul nostru transformat in game room, langa geanta mare cu jucarii pe care terapeuta o taraste dupa ea sa aiba baza de discutie cu Victor si ‘mm‘-itorii de varsta avansata ca el. Living unde ne intalnim si in ziua de azi.

Read Full Post »

Da, iarna se numara veveritele. Pentru ca le vezi inclusiv prin copaci, nu mai sunt frunze sa le ascunda cu coada cu tot. La noi e vremea primelor urme de veverita pe zapada din spatele casei. Si vremea primelor transee albe amprentate, intinzandu-se intre pragul cu alune si ghinde si primii doi copaci din apropiere folositi de veverite ca sala de mese. Si mai e timpul primelor boturi pudrate cu zapada de atata rascolit pe sub ea.

La vreme de numarat veverite, am putut observa doua aparitii noi. Una cu burtica alba, intr-o lume de veverite cu burtici caramizii. Aparitie care pe noi ne bucura de nu mai putem, dar care pe suratele localnice le intriga si le incita la fugariri prin zapada. Doar ca veverita alba pe burta e perfect adaptata mediului ostil: vine la prag cand suntem acolo si ia mancarea din mainile noastre intinse, sub ochii mai putin curajosi ai veteranelor zonei. Plus ca intra in casa dupa mancare. Daca e Coa prin preajma, se muleaza dupa vigilenta lui. Cealalta veverita noua e imposibil de ratat cu privirea: are o coada lunga cat un sfert din coada normala a unei veverite.

Nici una, nici alta nu au inca nume. Trebuie sa se starneasca nasul veveritelor din spate, cel care le-a botezat si pe Coa si pe Una, sa le gaseasca doua.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Liviu

Read Full Post »

Este vorba de cauza pentru sustinere a proiectului lui Liviu din decembrie initiata de mine pe Facebook, ceva de genul “voteaza si da mai departe!”. Sunt 17 zile de la incheierea votarii, timp in care s-au mai adaugat peste 800 sustinatori celor 2500 care erau la sfarsitul campaniei. Care sustinatori si acum mai dau mesajul mai departe pe Facebook, dintr-o generozitate al carei sens numeni nu mai sta sa-l verifice votand, cum cere de fapt cauza. Daca cineva ar fi facut-o, ar fi vazut ca lupta e una pentru o cauza 100% expirata.

Asta desi a fost o cauza ca la carte, cu toate rubricile completate, ca omul sa inteleaga daca e cazul sau nu sa se implice si mai ales sa dea o mana de ajutor. O cauza cu updatari periodice, cu final countdown de la ziua -4 si inclusiv cu mesaj final, postat imediat dupa ultima zi de competitie: “Gata votarea! Copilul cu optimist de multe moase a ramas totusi cu buricul insuficient de bine taiat 😉 Experienta a fost insa interesanta, o lectie pe viu despre ce se intampla cand intinzi mana dupa ajutor in necunoscut. Multumiri tuturor celor care ne-au ajutat sa speram, in special celor care au votat! Sa aveti fiecare parte de ajutor eficient la nevoie! Si parte de un An Nou bun si generos!

Sustinatorii cei noi … generosi in simtiri, nu zic. Vezi asta din comentariile cu care dau cauza din inertie mai departe (cauza pastrata online si dupa deadline in numele unei curiozitati personale despre cat ne intereseaza concret ce de fapt nu ne intereseaza):
– “Impreuna putem crea o noua imagine, una mai buna!” (PAC, acum o zi)
– “Doar uniti putem face diferenta. Si tu poti schimba ceva!” (CV, acum doua zile)
– “Romanii de pretutindeni sunt extraordinari! Demonstrati printr-un like ca va pasa de soarta lui!” (CC, acum 3 zile)
– “Nu poti cataloga un popor intreg prin prisma faptelor rele ale catorva persoane. Haideti sa demonstram prin fapte bune ca suntem altfel decat ne-au etichetat unii.” (MCM, acum 3 zile)
– “In fiecare gand egzista o speranta. Putem imbunata-ti imaginea ROMANIEI” (LR, acum 3 zile) – (n.r.: Well …)
– “Sunt oameni buni si oameni rai ca in orice tara, dar cand ne facem cunoscuta natia, parerea deja se schimba.” (LR, acum 4 zile)
– “Calling a Romanian „Gypsy” is like calling a French „Arab” or a British „Pakistanian”. How idiot can some people be to confuse a minority with the majority from a country? Is it so hard to understand these basic things: Gypsy / Zingaro / Rrom / Cigan – originating from India (Punjab) and minority in almost all European countries; Romanians – Latin Europeans named derived from Romans, the ancestors of all Latin people including Romanians. STOP THE CONFUSION GOD DAMN IT!!!” (IMJ, acum 4 zile)
– “Pentru ca suntem buni si meritam o sansa, ca sa demonstram lumii ca nu tiganii, cersetorii si milogii locuiesc in tara noastra. Pentru ca suntem capabili de sacrificii, pe care altii nu le pot face.” (AM, acum 5 zile)
– “Pentru ca nu mai vrem sa fim tapii ispasitori ai vremurilor!” (IR, acum 6 zile)
– “Simply the best.” (BV, acum 6 zile)
– “Cei mai ospitalieri, cei mai intelegatori si mai intelepti si cei mai muncitori, sunt … romanii!” (II, acum 7 zile)
– “Traiasca Romania culta!” (GG, acum 7 zile)
– “Trebuie sa iasa in evidenta romanii cu care ne putem mandri!” (MM, acum 7 zile)
– “Fiindca europenii (si romanii), asa cum sunt ei, le-au creat bazele a tot cea ce au acum.” (CO, acum 8 zile)
– “Sa schimbam imaginea falsa pe care ne-au creeat-o unii conationali!” (NG, acum 10 zile)
– “Excelam in multe domenii … Sa aratam lumii!” (BC, acum 10 zile)
– “Pentru ca au fost promovate imagini false ale Romaniei, sa speram ca reuseste sa schimbe in bine imaginea in intreaga lume …” (VA, acum 10 zile)
– “E timpul ca America si orice tara din lume sa afle cum sunt si cine sunt adevaratii romani!” (DN, acum 10 zile)

S.a.m.d.

Intentiile sunt bune, dar … pana la urma la fel sunt si cele cu care e pavat drumul spre Iad. Entuziasmul e si el inca la cote. Ca sa nu se piarda atata energie, ma gandeam ca ar putea fi redirectionata cumva catre una din prioritatile romanesti ale momentului 😉

Cat despre sustinatorii cauzei la timpul potrivit, cei care au influentat soarta proiectului in competitia Pepsi din decembrie, un super-mare si indatoritor multumesc tuturor! A fost o placere sa descoperim (uneori din intamplare si cu atat mai placut) cine ne ia agitatia in serios, rupandu-si din timp sa dea o mana de ajutor. Asta chiar daca in multe cazuri nu ne “cunoscusem” decat virtual. Si mai ales chiar daca miza nu se intersecta cu vreun interes personal, neexistand altul decat cel al unui profesor de fizica de aiurea care vroia sa faca materia predanta mai interesanta pentru simturile si imaginatia elevilor lui. Multumesc, asadar! Si cinste voua, ca v-ati pastrat generozitatea in vremurile astea cand oamenii vor mai ales sa ia de la altii, nu sa dea!

Read Full Post »

Scena 1

Noapte. Durere aproape socogena in piept. Sunt pusa in masina si dusa la cel mai apropiat spital cu ER din Indianapolis. EKG, scanare a corpului dupa eventuale cheaguri, RMN, probe de sange. Totul intr-o agitatie totala, cu 7-8 insi roindu-mi in jur si cu slalomuri in viteza cu tot cu pat pe holuri spre camerele de investigatii, printre alte paturi carand pe ele atarnand letargic impuscatii, accidentatii si drogatii ghetto-ului din Indy din noaptea aia tarzie de aprilie. … (continuarea pe Dealul Melcilor)

Read Full Post »

Azi, in spatele casei, sub un soare neasteptat de optimist pentru o zi de iarna, tot o alergatura de veverite. Iau un pumn de alune si deschid usa. Una din veverite schimba directia si o ia spre mine. Evident, Coa. In spatele lui, o alta da sa o ia in aceeasi directie. Coa o zareste cu ochiul din ceafa si schimba iar directia, luand-o la alergat pe veverita urmaritoare. Ajuns suficient de departe fata de sursa de alune, o lasa in plata Domnului si vine la masa. Imi ia o aluna din mana, se intoarce cu spatele la mine si incepe sa o roada. Ii las mana de alune pe prag si mai iau una si o arunc departe, celorlalte veverite pe care Coa nu le lasa sa se apropie. Simtindu-se amenintat de miscarile mele bruste din spatele lui, isi ia aluna si se urca intr-un copac s-o termine. Se intoarce sa mai ia una, dupa care urca iar pe creanga lui. Si tot asa de vreo 14-15 ori. Nu l-am vazut niciodata asa hamesit.

Ceva mai tarziu, geamul usii din spate arata privelistea asta:

Alte doua veverite venisera la masa, facandu-si simtita prezenta una urcandu-se cu labutele pe geam si cealalta pe gramada cu crengi puse de Liviu la indemana sa aprindem focul in seara asta. Profitand de siesta veveritoiului necioplit cu simt al proprietatii, au mancat linistite alune pana n-au mai putut si au inceput sa le ingroape.

Această prezentare necesită JavaScript.

Foto: Liviu

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: