Liviu azi, in usa dinspre garaj la intoarcerea de la scoala:
– Vino putin, sa-ti prezint pe cineva.
In America nu ne e nimeni atat de apropiat sa ne intre in casa pe usa de la garaj, trebuia sa fie ceva special. Si m-am dus sa vad ce.
Liviu era in usa cu un caine cu vesta pe care abia il tinea sa nu intre in casa. Il gasise pe peluza din fata, pierdut. I-am zis sa-l lase si pe el in casa, sa-si bifeze curiozitatea. L-am luat de lesa boanta pe care o rupsese cumva si acum o tara si l-am trecut cu miscari controlate prin bucatarie. Tocmai pusesem masa si n-as fi vrut s-o iau de la capat, cu facutul mancarii cu tot. S-a dus glont in dormitor la noi, dupa care a venit inapoi si mai agitat. Vazuse probabil ca nu e acasa. I-am deschis usa din fata sa iasa, cam panicata de reactia animalului.
A iesit si in secunda doi a luat directia lui Liviu, care venea de la cutia de posta. Dupa care a inceput joaca: Liviu urmarind cainele sa-l ia prin surprindere, cainele nedandu-i nicio sansa sa-l prinda, cainele scotand limba la Liviu, Liviu scotand limba la caine, cainele cu labele in sus prin iarba, Liviu pastrandu-si sansa de a avea o imagine onorabila in ochii vecinilor si ramanand cu picioarele pe iarba, bla. bla, bla, si eu, in tricou cu maneca scurta, facandu-le poze:
Dupa care am intrat sa-mi pun ceva pe mine. Dupa care nu apuc sa ies ca intra Liviu. Dupa care aud ca stapana si-a gasit si recuperat creatura cu maro, alb si vesta. Dupa care am iesit sa ii fac o ultima poza lui Catel, sa am o incheiere in imagini pentru povestea asta cu inceput brusc, cuprins scurt si sfarsit.
O minunata poveste de noiembrie, o farama de viata surprinsa cu mestesug intr-o frumoasa imagine fotografica. Catelusul… prietenos, jucaus si tareee…frumos. Cred ca s-a simtit bine pe peluza voastra, pentru ca-si intorce privirea cu regret spre voi.
ApreciazăApreciază
Carmen, a fost cainele nostru pentru un sfert de ora, dar l-am iubit ca pe un caine permanent 😉 Si da, cred ca s-a simtit bine, L-am intrebat pe Liviu cum a reactionat cand a vazut-o pe stapana-sa. Mi-a raspuns cu o onomatopee care insemna ca reactia nu a fost cine stie ce. Dupa care mi-a spus ca a intrebat-o de doua ori daca e cainele ei. Cica era.
ApreciazăApreciază
Da, tare postul… tare povestea! Iar Liviu si mai tare :)) De catel nu mai vorbesc! :))
ApreciazăApreciază
Catelul a fost clar piesa de rezistenta. Ne-a facut ziua cu pofta lui de viata si de joaca.
ApreciazăApreciază
🙂 e un puppy pitbull ! frumos exemplar . breed ul acesta in unele state e restricted… _ as zice eu din pricina owenerului care-l antreneaza sa fie vicios.
ApreciazăApreciază
Pitbull, pe bune?! Era extrem de prietenos. Ai dreptate, probabil ca si animalul e mai ales dupa cum il impingi sa fie, nu e rau genetic neaparat.
Puppy mi s-a parut si mie, desi nu era micut deloc. Si da, frumos exemplar! 🙂
ApreciazăApreciază
ce ţinută de zile mari are Liviu, şi totuşi pune de-o joacă în tovărăşie cu cuţu… mie mi se pare că piesa de rezistenţă nu e cuţu, ci atitudinea lui de la final… întoarcerea aceea… mi s-a părut atât de umană (nu ştiu, serios, de ce i-o zice umană, că de obicei oamenii nu prea regretă când pleacă de lângă cei cu care le-a plăcut cândva, se duc în altă parte ca şi când ar fi legaţi la ochi!), demnă de filme de Oscar… (nu e vorba despre Oscar şi tanti Roz, nici un os-car, adică os de maşină – ce-o fi ăla?, ci de un Oscar pentru performanţe filmeşti – o exista acest cuvânt? – nu-i nimic, îl brevetez eu, măcar atât să fac pe pământ 🙂 )
ştii ceva? mi-e dor de voi. punct. 🙂
ApreciazăApreciază
:)))) Esti si haioasa, si draguta, amandoua la pachet.
Liviu abia venise de la scoala, nu apucase sa intre in casa cand a dat de catel.
Cat despre uitatul inapoi si omenescul by default din el … si eu cred ca ai dreptate. Catel cred ca era nostalgic, s-a bucurat de nu a mai putut de joaca din fata casei noastre. Si Liviu a fost putin ciudos ca l-au luat. Mi-a spus: „Nu cred ca se joaca nimeni cu el acasa.” Inainte sa predea catelul, a intrebat-o pe tipa de doua ori daca e al ei, pentru ca animalul nu schita semne evidente de prietenie.
Va pupam cu drag.
ApreciazăApreciază