Scenariu de film cu sot, nevasta si o amintire vie din Japonia. El se intoarce acasa de la aeroport dupa calatoria in Japonia. Ea, in asteptare, fal, fal, cu matura pe aleea din fata casei, gospodina. El opreste pe driveway, ea sare sa il imbratiseze si il intreaba cum a fost. El ii promite detalii dupa ce descarca bagajele. Merge la portbagaj, scoate o valiza, pe a doua, dupa care scoate o japoneza draguta foc si o pune in picioare alaturi de el, tinand-o de mana. Ea intreaba mirata: “Ce e asta?” El: “A, doar un souvenir din Japonia”. Si adauga sorbind-o din ochi si cu un ton care vrea sa o convinga si pe nevasta de dragalasenia amintirii animate: “Uita-te la ea …”. Moment in care Barbie in varianta cu ochii oblici, nevinovata ca orice silly girl, cu o fata vesela si un ton pe masura, spune pe limba ei: “Ce loc dragut! Aici o sa stau de acum incolo …”. Nevasta, indignata: “Ti-arat eu tie unde o sa stai de acum incolo! ” Si prinde cu inversunare matura alergandu-i pe cei doi. Fiecare striga cate ceva, disperat din motivele lui: “O duc inapoi! O duc inapoi!” (el), “Ajutor! Ajutor!” (japoneza, pe limba ei) si “Las’ ca vedeti voi! Las’ ca vedeti voi!” (nevasta care vine tare din urma fluturand matura cu coada lunga in aer). Dupa care toata lumea iese din cadru si filmul se termina.
Nicio legatura cu realitatea nu e intamplatoare. Totul s-a petrecut aseara in fata casei noastre.
Calatorul intors din Japonia a fost fix Liviu, japoneza – una in carne si oase iar nevasta de langa matura si insensibila la conotatiile exotice ale vietii – eu. Nu, nu a fost chiar pe bune, ca Liviu nu s-a intors inca din Japonia, va pleca acolo pentru proiectul lui ceva mai incolo. A fost doar finalul filmuletului de prezentare a proiectului … neinceput, final care nu are legatura directa cu tema principala (fizica dezastrului si a performantei japoneze) ci mai ales cu faptul ca, daca la americani nu faci si ceva show indiferent ce prezinti, din secunda doi toti iti casca si adorm instantaneu sau ies din sala.
Ne-am bucurat si amuzat si noi, dar nici vecinii sau trecatorii nu s-au plictisit. Pentru ce nu a mers ca in studiourile de la Hollywood din cauza dotarii (pentru proiect Liviu a cerut o camera HD pe care si-a luat-o, dar nu a putut sa sara calul pentru toate device-urile sa o poata folosi in orice pozitie …), am facut improvizatii. Asa ca filmarea lui Liviu la volan in mers, din exteriorul masinii, am facut-o eu stand pe capota, cu camera intr-o mana si cu cealalta tinand strans radacina unui stergator de parbriz (pentru ca, vorba lui Liviu: daca picam, se intampla Doamne fereste ceva cu camera lui HD …).
Aseara Liviu a si montat filmuletul. Pe micile ecrane online si in lungime de va aparea la toamna, dupa ce ne intoarcem din Japonia si va avea un continut care nu se va limita mica neintelegere de familie.
__________
PS: Pentru rolul japonezei nu a fost nevoie de casting, a jucat prietena mea de la facultate si colega de birou, Maki. E la noi in trecere spre Japonia, o ducem luni la aeroport. Ea a fost si actor, dar s-a ocupat si de making off.
Ahahahaha… Iar mi-ai asternut un zambet lataret pe fata.
„Captarea atentiei” pentru americanii plictisiti. Cata fantezie…
De abia astept sa vad si filmul, pentru ca descrierea e mortala !
ApreciazăApreciază
Leo, filmul e si mai haiosel cu japoneza iesind pe brate din portbagaj si recitand inocent in fata nevestei povestea despre viitorul ei sub acelasi acoperis cu ea. Lansam filmul la toamna, viiineeee!
Fantezia concretizata in ideea respectiva e a lui Liviu. Cine dealtfel dintre noi doi sa aiba fantezii cu japoneze? 😉
ApreciazăApreciază
Ahahahaha…Din nou….
Fantezii cu japoneze…
Ma abonez de pe acum, mi-am luat bilete-n fata, punga cu floricele e pregatita, cola bulbuceste in pahar… Ce mai !
Miroase a film de Oscar ! 🙂 🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Mai, ma sparieti cu scenariile astea si cu linia foarte subtire, aproape invizibila dintre realitate si regie 😀 ca imi aduc aminte acuma despre partea cu fugitul in lume cu banii de bursa 😀
ApreciazăApreciază
Lasa Leo floricelele, nu le pastra, mananca-le, dau eu altele la momentul potrivit! Americanesti (respectiv gustoase dar cu multe calorii) 😉 Cat despre fantezii … cu riscul de a dezamagi, spun ca sunt unele decente. Dar haioase. Am mai filmat cate ceva si dimineata in aeroport.
ApreciazăApreciază
De la Sofia zici, Rita? 😉
Limita e clara de data asta. Altfel as fi pozat matura rupta sa o dau pe blog.
ApreciazăApreciază
Fix de la Sofia 😀 Ce-i drept ca pana la sfarsit m-am dumirit, dar in primul paragraf, cu scenariul, mai-mai sa te cred :))
ApreciazăApreciază
[…] in Japonia, doua lucruri ni le-a spus raspicat prietena noastra Maki (colega mea cu care am turnat filmuletul despre tipa din portbagaj adusa acasa pe post de amintire din vacanta): ca acolo nu poti plati decat cu cash si ca oriunde te duci in padure te intalnesti cu maimuta […]
ApreciazăApreciază
[…] noastra Maki, care se afla in Florida in ziua cutremurului, ne trimite si ea vesti de acasa. I-am scris pentru […]
ApreciazăApreciază