Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Indiana’

Pe asta mic l-a gasit sa fie carpanos cu taica-sau fix in mijlocul Halloween-ului de la noi din cartier, intre 2 trick-or-treat-uri pe la usile oamenilor dupa bomboane. N-a zis nu cand i-a cerut taica-sau o bomboana Snickers, dar nici n-a intins mana cu entuziasm la galetusa lui plina cu de toate sa-i dea una. Atunci am intervenit eu: „Vezi ca la casa de unde vin acum cu Victor aveau Snickers si nu era nimeni afara, scria pe o hartie sa iei doua.” Si Liviu s-a luat dupa mine si s-a dus sa-si faca pofta. A venit inapoi rosu ca steagul Chinei. „M-am simtit ca un plavan care fura Halloween-ul copiilor.” – imi zice. „Cand eram acolo, a iesit omul afara si m-a gasit cu mana in bomboanele lui, eu fara un copil langa mine, fara nimic.” „Si ce i-ai zis?” – il intreb. „Am balbait un ‘Happy Halloween!’, mi-am luat bomboana si am plecat.” – completeaza Liviu, adaugand ca a fost pentru el cel mai penibil moment de care-si aduce aminte. Concluzia lui: „Nu stiu ce mi-a trebuit!”

Liviu nu plecase la Halloween prin cartier chiar hipoglicemic. Nu mancase Snickers, dar inainte sa iesim din casa avusese doi pumni de Ferrero-Rocher, care imi ramasesera mie dupa ce-mi servisem studentii ceva mai devreme. In State, de Halloween toata lumea da bomboane la toata lumea, le gasesti de luat degeaba peste tot: pe mese in mijlocul magazinelor, pe  birourile institutiilor pe unde ajungi, prin benzinarii, scoli, muzee, etc. Cu toate astea, in normalitatea tonelor de bomboane degeaba, o mana adulta intr-un castron cu Snickers la ora colindatului n-a putut  trece la noi in cartier fara incarcatura emotionala extrema.

 

__________

PS1: Am ajuns cu asta mic la 3 Trick-ot-Treat-uri anul asta din cele fara numar posibile: intr-un parc, la scoala la Liviu si in cartier. 

PS2: Foto: Liviu in cartier, eu celelalte.

Read Full Post »

Ca sa schimbam locul lui Victor de langa WC-ul de la Mos Craciun si pe-al nostru de langa frigider cu altul, am dat o fuga la un tubing. Indiana, un stat cu un relief aproape ca-n palma, are pe niste dealusoare si doua statiuni de iarna la cate 2 ore de noi: una la sud de noi, langa Loiusville, alta mai la sud-est, langa Cincinnatti.

downtown-winchester-indiana-1Am fost la cea de langa Louisville, in Paoli; la cealalta  am tot fost iernile trecute. Paoli – un orasel pitoresc, de un pitoresc al locurilor de pe aici. Iar statiunea – una cu zapada artificiala, dar cu care iti faci treaba cand ai chef de schiat sau de facut tubing si nu vrei sa bati drumul pana in Colorado sau unde mai sunt statiunile de iarna americane cu iarna adevarata.

A fost … ciclic, dar cu miscare in aer liber: alinierea in tuburi in susul pistei, cei grei intai, cei usori la coada; alunecatul pana jos; apoi urcatul cu banda. S.a.m.d. pana cand asta mic a spus stop masina. Atunci am fost sa tragem niste ape la WC-uri, sa-i placa copilului 100% . Si am plecat acasa. Taica-sau usor eliberat, pentru ca a fost baby sitter cu norma intreaga. El a avut grija ca Victor sa stea comod in tub si sa nu se dea cu fundul de pista la hopuri, improvizandu-i o perna de pus in cauciuc din Big Red Dog si hainele lui de schimb. El, cu stressul la maxim, l-a tinut de mana la fiecare tura, sa nu-l arunce cauciucul afara la hopuri. M-a invitat sa-l tin si eu, dar am pariat mai mult pe puterea si pe prezenta lui de spirit decat pe mana mea peste al carei nerv tot aluneca un disc intervertebral si o face nefunctionala.

La intoarcere, radioul anunta extreme weather iar rotile masinii o confirmau. Sa fie si Indiana cu iarna naturala la sfarsitul asta de an.

Read Full Post »

Trec amandoi prin fata casei in fiecare zi. Stapanul n-are par, si-l rade. Cainele are si si-l pastreaza. E un caine lup. Traverseaza strada in dreptul casei Tondei – vecina din fata – iar de pe driveway de la noi o iau mai departe pe trotuarul de pe partea noastra.

Le observ plimbarile la indigo de cateva luni. Cand sa ma faca rutina sa nu ma mai uit dupa ei, s-a intamplat nerutina. Intr-una din rarele zile cu soare de primavara asta din Indiana  – mai nou, la cat ploua, un Vancouver al Midwest-ului american fara mai nimic din partea de natura care place – vine Liviu de afara si zice:

– Tipul cu cainele lup umbla cu pistolul la brau. 

– Ha! – am zis.

Stam safe de departe de zonele de ‘razboi’ din Indianapolis, de unde auzi la stiri de cativa impuscati pe zi.

– Sa-si apere cainele. – completeaza Liviu.

That makes sense.

IMG_4920

Read Full Post »

Clar nu suntem facuti sa stam locului. In general vorbind. Ma uit la astia de la toate alimentarile din jur: la fiecare 2-3 ani, numai usa ramane unde o stiai. In rest, beleuzesti prin tot magazinul sa iei un galon de lapte.

IMG_5935Cum gradina de nelinistiti e mare, am zis sa-i schimbam si noi pentru o zi « Métro, boulot, dodo »-ul lui Victor. Si l-am dus la targ (mai spuneam de targul anual al fermierilor din Indiana, adunati in august la Indianapolis). Cum alearga extaziat dupa toti cainii in lesa din parc, am zis ca o sa-i placa si vacile, oile, porcii, caii, etc. de la Indiana State Fair.

De aruncat priviri ici si colo, a aruncat. In alergare. Printre maraieli si miscari agitate, pentru ca intrase, la scurt timp dupa sosire, in orele in care era de presupus sa doarma (pana s-a trezit, pana a mancat, pana am ajuns acolo, s-a dus si mama pauzei dintre somnuri). Am vizitat targul tot intr-o fuga, incercand sa alegem din mers reperele care ne gandeam ca l-ar interesa: acvariile cu pesti, expozitia de serpi, luna park-ul, pavilioanele cu animale. Alegeri gresite. Mai toate. A fost o permanenta lupta corpuri la corp: ale noastre, incercand sa-l tinem in brate sau in carucior, sa putem inainta mai repede, si al lui, care vroia altceva-ul de la ce vroiam noi. 

Calatoria a avut totusi – presupun, citindu-i expresia fetei – cateva highlight-uri si pentru el:

***   a gasit stalpi si pereti pe care sa-i pipaie / scarpine si borduri pe care sa le urce / coboare pana la loc comanda, pierdut de placere;

*** a avut primul tête-à-tête cu o oaie cu un behait clar uimitor;

IMG_6005 IMG_6006

*** pe o caldura care topea de dincolo de nori, pauzele de ventilatoare, cu priza si la vaci.

IMG_5905 IMG_5940Cu ceva rabdare, ar fi fost o ocazie buna sa faca legatura intre o vaca de lapte vazuta din spate si un biberon cu lapte simtit de la capatul cu suzeta (inca, sippy cup-ul il lasa rece, si prin urmare flamand). Dar cu ceva rabdare.

IMG_5849 IMG_5907

Oooops!

IMG_5922

La intoarcerea la masina eram chiauna. Atat incat inteligenta mea a lasat sigur urme in parerile unor camerunezi – mama, tata si copil – parcati langa noi si carora Liviu, care ii auzise vorbind in franceza, a propus sa le facem o surpriza si sa le vorbim si noi la fel. „– De unde veniti?” – ne intreaba la un moment dat, semn ca si ei ciulisera o ureche spre ce ne ziceam. „– De la targ.” – raspund eu. Dupa care le-a spus Liviu ce vroiau sa stie.

 

Read Full Post »

Update:
Iarna din jurul casei din Indiana, la -40, cu drumuri, scoli si institutii inchise. Cea din jurul blocului din Montreal era azi pe trotuare cu polei si zapada innegrita, framantata de pasii trecatorilor. Maine – zice Bing Weather – sunt -22. Si acolo, si aici, Celsius (desi am inteles de la Liviu ca la -40 se intalnesc Celsius si Fahrenheit).
IMG_0897

IMG_0898 (2)

IMG_0900 (2)

IMG_0904 (2)
______________
Azi pe la 3 PM ma cauta politia prin aeroportul din Indianapolis. Ma chemau prin instalatia de sonorizare la biroul de informatii. Eu nu ma duceam, eram la Montreal de 3 zile. Liviu era insa in aeroport si si-a zis initial ca e o greseala si ca poate o cautau pe mama lui, pe care tocmai o insotea sa o imbarce pentru Romania. Apoi, cand a vazut ca e chiar numele meu, si-a zis ca poate ii facusem o surpriza si ma intorsesem (desi, la ce cosmar fusese drumul cu masina pana aici – lung, cu zapada si cu noi inserati printre bagaje astfel incat vamesa canadiana ne-a intrebat cati suntem, ca nu ne vedeam toti – plus drumul lui Liviu de intoarcere alaltaieri, cand s-a ratacit 2 ore cu GPS cu tot, surprize ca asta mai bine nu). Abia intr-un final, indreptandu-se spre locul unde eram chemata, Liviu s-a prins ca masina cu care se dusese la aeroport si pe care o abandonase impotmolita in zapada pe o sosea din apropiere era pe numele meu si ca mesajul ar fi trebuit sa fie legat de asta.

Indiana este sub zapada de azi. Ca niciodata in ultima suta si ceva de ani, de au declarat ilegala iesirea pe strazi cu masinile. Plus temperaturile de pana la -50 de grade asteptate in noaptea asta. Ramas cu masina inzapezita, la 2 ore de la ora teoretica de plecare a avionului, Liviu s-a agatat de un sofer cu un 4×4 care l-a luat, cu mama si bagaje cu tot, sa-l duca in aeroport. Si care l-a si asteptat sa reprogrameze biletul (de pe Indianapolis nu mai zbura nimic de 24 de ore, dar KLM-ul nu i-o daduse in buna la telefon, sa poata sta acasa). Tot soferul l-a ajutat sa-si recupereze masina sechestrata. Alta aventura in aventura, cu politisti tineri si nelinistiti necuviinciosi dar cu un functionar de la ridicari cooperant care, nereusind dupa incercari de zeci de minute sa-i agate masina de camioneta lui, a consimtit sa i-o dea inapoi pe loc.

Mi-e ciuda ca nu sunt in Indiana, la cat de pitoresc e in jurul casei noastre:
IMG_0895
IMG_0890

Pentru temperaturi nu-mi pare rau. Am avut -40 C la Montreal doua nopti la rand cand am sosit. Atat de frig incat lui Victor i-a ars gerul obrajii in cateva secunde cat a trecut pe afara. Ziua nu stiu cat era, dar din parcare pana in magazin paralizai de atata ger. Acum e OK, dar asteptam valul de frig si zapada din Indiana sa urce spre nord. Liviu imi spunea ca si-a facut provizii de lemne in casa ca, daca centrala va ceda, sa supravietuiasca. Aici, la Montreal, fara lemne si semineu, habar n-am care ar putea fi alternativa daca le cedeaza astora instalatia de incalzire.

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: