Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘copil’

Ne-am inceput viata in trei acum patru ani pe vremea asta, intr-o sala de operatii. Cu intarziere, pentru ca am pus ceasul sa sune la 5 seara in loc de 5 dimineata si am ratat ora programata pentru cezariana. Am continuat viata in trei doua zile intr-un salon. A treia zi n-am mai rezistat niciunul de atatea servicii pe care spitalul isi propusese sa le puna pe nota noastra de plata sa ni le ofere. Zi si noapte, din ora in ora, cineva din personal intra peste noi in salon pentru ceva anume. Asta pana Liviu a intrat in depresie postnatala si, cu pata pusa de la zeci de ore de nesomn, le-a cerut asistentelor sa stearga de pe lista tot ce nu era strict legat de monitorizarea evolutiei mele si a lui Victor. Din pacea adanca de dupa am inteles ca nu se ajunge la facturi de zeci de mii pe nastere doar monitorizand mama si copilul.

Mai retin din inceputurile noastre in trei emotia intalnirii cu Victor de dupa separarea fizica de mine, cand mi l-au adus in pat. Si bucuria speciala de a-l vedea alaturi de noi, dublata de o frica la fel de mare de necunoscutul altfel spre care urma sa ne indreptam ca familie din momentul ala mai departe. Mai retin de atunci si ca depresia poastnatala a lui Liviu s-a lasat odata ajunsi acasa cu rezilierea contractului cu furnizorul de telefonie si internet, de a trebuit sa ne ducem zilnic in parcarea spitalului sa vorbim cu unul, altul pana am schimbat furnizorul. Eu n-am fost depresiva postpartum 😉

Azi, la patru ani dupa, baietelul linistit de atunci e o zvarluga. Intre timp, in relatia cu mine a dobandit un cordon ombilical wireless, sensibil la orice forma de indepartare fizica a mea. El ne-a divizat munca in casa: eu sunt cu utilitarele si alintatul si taica-sau cu fun-ul.

Liviu a rascolit prin arhiva zilele astea si a pus impreuna cateva imagini cu el intr-un filmulet. Unul fara tranzitii (sau pretentii artistice / tehnice), dar care povesteste in imagini despre tranzitia lui Victor de la o varsta la alta.

Anul asta, ziua lui Victor a inceput cu o zi mai devreme, cand Liviu i-a aranjat o vizita surpriza la turnul de control de pe langa aeroportul din Indianapolis. Victor a observat turnul din aeroport cand a plecat bunica-sa in mai. De atunci, am facut santuri pe Youtube uitandu-ne ce se intampla prin turnurile de control din New York, Atlanta, etc., sa-i potolim curiozitatea. Un fost controlor de trafic ne-a mijlocit vizita si ne-a si insotit pana acolo.

Ce nu se poate vedea in turnurile de control de pe Youtube, este cum poti avea o vedere panoramica de la 100+ metri asupra aeroportului si a catorva orase (in cazul nostru inclusiv Indianapolisul) de pe tronul WC-ului din turn. Noi am vazut asta la fata locului, spre extazul celui mai mic vizitator dintre noi. De aceeasi vedere panoramica se bucurau doi vulturi in pauza de zbor, opriti sa arunce un ochi la oamenii din interior. Cat despre detaliile tehnice referitoare la controlul traficului aerian – foarte interesante, dar i le povestim lui Victor cand il vom simti mai pregatit.

 

Chiar de ziua lui, Victor a primit un aparat foto Nikon anti-soc, anti-apa si anti-ger. Prin asta i-am dat si lui de lucru, dar si noua: avem de curatat card-ul zilnic, sa aiba unde sa mai puna sutele de poze facute de la o zi la alta:

– Mami, mai stai cu apa deschisa sa te pojej cum spei iosiiie.

Si ma pozeaza de 5, 6 ori. La fel pe taica-sau facand ce face la ora aia. Apoi Snoopy cu Snoopy, etc.

Cat despre tortul aniversar … a fost unul mic. Ca pentru un copil care nu se atinge de el si doi parinti abia iesiti dintr-o cura drastica de slabire (si care l-au mancat totusi 😉 ).

 

Anunțuri

Read Full Post »

La doi ani si 7 luni, Baietel a inceput sa mai rupa si alte vorbe decat ‘caca‘, ‘mama‘, ‘buf‘, ‘carlig‘ si care mai erau. Spune acum si ‘gandac‘, ‘pipi‘, lui taica-sau ii zice ‘tata‘, nu ‘caca‘. Mai spune ‘aici‘, ‘ata‘, iar in loc de ‘jos‘ spune ‘vof‘, dar cu intonatie. Si in loc de ‘capac‘, ‘cacac‘. Mai spune si altele. El in principiu crede ca le spune pe toate; nu-i ceri ceva sa repete fara sa scoata o inlantuire de sunete. Daca ii spui ca nu intelegi, o ia de la capat cu ce ti-aspus mai inainte. ‘Pipi‘ si ‘caca‘ spune pentru ca poate, nu pentru ca ii sunt si folositoare. De folosit, foloseste tot pampersi.

Dar cel mai mare pas pentru mine e ca spune ‘da‘ si ‘nu‘. ‘– Ti-e foame, mami?‘ ‘- Nnu!’ ‘– Hai, mami, sa-ti dau niste ciorbita!‘ ‘- Nnu!‘ ‘- Dar niste guacamole vrei?‘ ‘- Nnu!‘ Diferenta spre pozitiv e ca inainte ii puneam in farfurie sau ii intindeam pe paine, aflam ca nu vrea abia cand intorcea capul din fata lingurii / dumicatului.

IMG_3263Cuvintele pe care le spune stie si sa le citeasca. Nu stie toate literele, dar recunoaste aproape jumatate din alfabet. In masina, numai ce-l auzim din spate: ‘– A! A!‘, ‘Câh, Câh!’ ‘Câh‘ e ‘C’. Vede literele pe sigle si reclame. Dupa ce le spune, asteapta sa ii raspundem: ‘- Da, mami / tati, litera A!‘ sau ‘- Da, mami / tati, litera C!‘. Nu vedem pe unde le citeste, dar stim ca le stie si ii confirmam ca alea sunt. Acasa, lectiile de citit le face mai ales cu taica-sau. Sa nu-si iasa din mana cand nu e la scoala 😉 Eu incerc sa-l fac si sa scrie, dar nu am inca client. Si nu am nici cum sa-i spun ca linia aia intortocheata pe care o face pe tablita lui nu-i nici A, nici B, nici O, sau pe care ii cer s-o mai scrie. Sa nu se frustreze, Barnevernet, idiotilor, de-aia!

IMG_3242De citit carti, tot mai mult cu taica-sau. Despre Big Bird, despre animale, o poveste creepy despre un soldatel si o balerina, despre Simbad, Pinocchio, etc. Una din carti, cea cu ‘Moo, Baaa, La La La‘, a inceput sa o citeasca singur.

Are si sinonime in dictionar (‘- Ia zi, mami, Snoopy!‘ ‘- Ham-ham!‘) si plurale (‘ham-hami‘, ‘cacace‘), si cateva cuvinte in engleza.

Pregatirile pentru Harvard au inceput.

 

 

 

Read Full Post »

Peretii din casa noastra sunt tot o opera de arta. Pre-arta, pre-contemporana. Va fi si arta, arta si contemporana, contemporana, ma gandesc, cand si daca pre-artistul asta mic, Victor, ii va pune si o filozofie in spate. Si cand, in felul asta, vocea peretilor, la intalnirea cu ochii, va vorbi oamenilor mediat despre esente ale lumii pe care nu le patrunzi doar asa, uitandu-te la ea. In momentul asta, nu poti merge prea adanc cu intelegerea in profunzimea mai-mult-mamaiturilor lui, ca sa-ti dai seama de mesajul peretilor decorati. Opera ramane numai in atentia noastra, ocupandu-ne perete dupa perete.

IMG_3291

Si in capul lui taica-sau, care doarme cu pre-arta deasupra capului si se trezeste cu ea lipita de par peste noapte.

Pre-artistul sta cam un sfert din fiecare zi din asta rece de iarna sa toace cu foarfeca, mai marunt sau mai mare, dupa inspiratie, bucati de banda izolanta neagra sau de banda alba de mascat partile de protejat cand vopsesti peretii.

IMG_3278

IMG_3284

Ciopartiturile pleaca una cate una catre un perete sau altul, dupa chemarea interioara a pre-artistului. De lipit, le lipeste prin intermediarul de care da primul si pe care il conduce personal catre camera si peretele dorite.

IMG_3280

Daca i se cer mai multe detalii cu privire la locul precis unde vrea adaugata urmatoarea bucata, ori lipeste un aratator de perete, ori iti lipeste privirea in ochi si articuleaza cu o siguranta de sine careia nu ii vezi ancorele un ‘Vof!’. ‘Vof’ inseamna jos, drept care lipesti banda in josul alora deja lipite. Dupa care arunca un ochi de verificare.

IMG_3287

Si-a intins expozitii in dormitor la taica-sau (3, din care cea mai mare deasupra patului, la capul lui), doua in sufragerie, una intr-un hol, alta in dormitorul in care ii doarme singur patutul si trei in bucatarie. In dormitorul in care doarme el cu mine nu si-a pus niciuna. Poate nu e suficient de feng shui. Sau poate inca se mai gandeste la mesajul potrivit.

IMG_3306

_________

PS pentru Barnevernet: urmele din jurul guritei din ultima poza sunt de la niste soymilk cu ciocolata, nu va ambalati, baieti!

Read Full Post »

NIMG_0717e-a picat un copil ieftin. In doi ani si cat are, nu stiu daca am dat 300 de dolari pe jucarii. Nu-l atrag. Daca ii punem una in cosul de cumparaturi in magazin sa-l tinem ocupat, se plictiseste de ea inainte sa iesim. N-a ramas niciodata agatat de ceva la raft IMG_0726sa nu ne lase inima sa nu-i luam. Trece printre rafturi apasand 3 butoane si o ia mai departe, cautand raionul cu cosuri si pubele de gunoi. Daca e un department store, are si noroc, au.

Daca ideea de copil ieftin nu e chiar IMG_0746totala, e pentru o parte din placerile care ii mai ocupa din zi: linsul de ata de dinti mentolata (cate o cutie odata), pusul de hartie igienica in WC (cand il prinde si nu sunt cu ochii acolo, sulul cu totul) si trasul apei la WC (cu salturi dramatice la factura). Capitalismul face totusi bani pe noi din consumabile si utilitati.

_____

Foto: Liviu

Read Full Post »

2 ani si (aproape) doua luni:

Copilul ‘mmmm‘-ie in continuare si vorbeste aceleasi 5 cuvinte: ‘apa‘, ‘ham‘, ‘caca‘, ‘buf‘, ‘mama‘ (in ordinea frecventei la folosire, pertinentei in context si a preferintelor daca ii ceri sa spuna un cuvant). De mai bine de doua luni, il perfectioneaza pe ‘apa‘. Il spune acum si cu articolul hotarat, si fara. Pe Skype cu bunicii, sau cand ii vorbeste vreun alt copil in parc, adauga in replica: ‘– Apa! Apa!‘ Articulat sau nu, cu o dictie perfecta. Legatura la titlu. Pentru noi, zero succes la introdusul de cuvinte noi. Azi am incercat cu ‘Obama‘. A ramas insa tot la ‘apa‘, chiar dupa informatia despre vizita la Casa Alba de la sfarsitul lunii. Asteptam sedintele cu logopedul recomandate de medic, deja planificate. Cu multa curiozitate, pentru ca logopedul nu stie romana iar Victor nu stie engleza. Eu tot ma gandesc ca va ajunge la Harvard. Victor, ca logopedul nu stiu cand a vorbit.

i-cant-keep-calm-im-two-Acelasi copil face insa alte progrese, la copilaritul pe ascuns. Azi, cand eram cu spatele la el, a luat o cutie cu bicarbonat de sodiu din frigider (o tin deschisa pe usa pentru ca ar absorbi mirosuri; in frigider nu miroase, dar nu stiu daca e de la ea pentru ca nu-mi dau seama de la ce ar putea mirosi). L-am vazut dupa ce intinsese uniform cu mana bicarbonatul pe o canapea in sufragerie. La niste minute dupa, venea din dormitor de la el, abia carand-o in brate, cu rezerva de batiste umede (ma intreb si acum cum o fi ajuns la ea). Nu-l certasem pentru canapea, dar vroia s-o stearga de la el pornire, probabil. Mai bine decat o facusem eu. Cand prinde o cutie de batiste umede si are initiativa sa curete ceva, mai curat nu se poate: curata pana da de fundul cutiei (incap in una de care folosim noi in jur de 100 de batiste, jumatate din cat are rezerva pe care o tintise acum).

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: