Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘bunica’

O viteaza bunica! Ce om neviteaz ia toate medicamentele pe care i le dau medicii din Romania (ca sa aiba cei din America ce sa-i scoata din schema de tratament in fiecare an) si mai si ramane pe linia de plutire?

Anul trecut, doctorii de aici i-au scos cateva, printre care si statina de care ii ziceau medicii romani ca ii controla colesterolul. Ideea cu scosul din schema a statinei si tinutul valorilor colesterolului sub observatie mi-a venit mie in timpul unui control medical. Desi bunica venise de acasa cu analizele facute cu o saptamana inainte, medicul de familie american a spus ca nu poate folosi valorile colesterolului din buletinul de analize romanesc. „- Nu pot sa-mi iau deciziile uitandu-ma numai la colesterolul total. Imi trebuie defalcat in ‘bun’ si ‘rau'” – ne-a spus. M-am mirat atunci cum isi pot lua deciziile medicii romani in aceleasi conditii si am intrebat medicul de aici daca bunica nu ar putea renunta la statina o perioada, din cand in cand cu un ochi pe valorile colesterolului.

A putut. Anul asta, dupa un an in care industria farmaceutica a pierdut-o de vaca de muls in Romania, colesterolul netinut in frau cu statine era PER-FECT. Cel care trebuia sa fie perfect, nu totalul. Bunica este de cand o stiu un om cu mese la ore fixe, vegetariana, si mananca portii mai mici decat poate tine in causul palmei.

Si asa vedem ca exista si o parte buna a business-ului super-profitabil cu sanatatea oamenilor din State: dai mai rar sau deloc de medici cointeresati sa gaseasca probleme pentru solutiile oferite de industria farmaceutica.

IMG_15991

 

Anunțuri

Read Full Post »

Si pentru ca trebuia sa (mai) poarte un nume, i-a zis ‘Bu’.

– Bu-ni-ca! – ii sugereaza ea ca nu e tot, apasand pe fiecare silaba.

– Bu! – repeta Victor, tinand-o pe-a lui. Si apasand si el ‘b’-ul pret de vreo 2, 3 in 1, lasand ca o consecinta ‘u’-ul sa explodeze la iesirea din gura.

– Bu-na! – se alinta ea, intr-o alta incercare de a scoate macar o silaba in plus pentru noul ei nume.

N-a scos. Si a ramas ‘Bu’ de atunci inainte pentru toti ai casei.

IMG_0651Cu Bu … alt an, alta intalnire, alte moduri de a petrece timpul si de a se juca. In zilele cand afara se nimereste putina primavara, abia o lasa sa-si manance micul dejun, dupa care o scoate afara din casa pe usa din spate.

– Nu va departati de casa! – le spun.

Si nu o fac. Fac ture in jurul casei, de mana. Si se opresc cate o tura la leaganele din spate. In care din ele incap amandoi, se dau amandoi.

Mai scriu si citesc impreuna. Bu il asteapta dimineata cu tablita plina de cuvinte: ‘mama’, ‘tata’, ‘bunica’, ‘cap’, ‘capac’, ‘ciocan’, ‘cioban’. Il scot din pijamale, il spal pe ochi si pe dinti si-i dau drumul la Bu. Citeste ‘mama’ si ‘tata’, din ‘bunica’ face ‘bu’, lasa ‘capul’ si ‘capacul’ cum sunt si ce vine dupa nu mai citeste. Numai ce-o auzi:

– Spune: cio-can! 

– Nu! 

– Spune, ca pentru tine le-am scris!

– Nu!

– Plec acasa daca nu vorbesti cu mine!

IMG_0667‘Ciocan’ si ‘cioban’ nu ‘vorbeste’ cu ea. Nici nu incearca. Ori nu poate, ori nu are ce imagini sa le puna in spate si nu le vede utilitatea. Dar scrie cu ea: ‘A’, ‘AI’, ‘IA’. Au ajuns si la ‘O’ si ‘OI’, dar nu inca la cioban. Isi mai aude:

– Ce ‘a’ e ala?! Sterge si fa altul, mai frumos!

Il sterge si mai scrie o data, dar celalalt se mai nimereste sa fie la fel de burtos ca si cel de dinainte.

Plecarile acasa ale lui Bu sunt cam 20+ pe zi. Sensul si implicatiile eventuale ale amenintarii par insa sa ramana de fiecare data numai la ea: la cat de des pleaca si la ce schimba asta in relatia lor, plecarile lui Bu par sa fie OK pentru el.

 

Read Full Post »

– Hai, c-am obosit. Mai stam putin aici, pe canapea. Uite, si tu esti obosit.

Wrong guess: el nu e. Numai bunica-sa, dar nu pare sa fie treaba lui. O ia de mana si o trage din nou catre baie. De unde venisera in alergare ultima data, de si-a pierdut ea suflul. Si se duc.

IMG_7583 IMG_7584In baie o aseaza la locul ei, undeva imediat dupa tocul usii, cu usa deschisa. O lasa in asteptare si o ia la fuga. Traverseaza dormitorul, sufrageria, un hol, dupa care se piteste dupa un perete in bucatarie. Asteapta pitit 2, 3 secunde si mai iroseste altele doua sa arunce un ochi afara, ca si cum s-ar astepta sa vina cineva de care se ascunde.

IMG_75721 IMG_75901

Gestul e inutil, cumva. Precautia lui ar fi justificata numai daca bunica-sa ar incalca regulile jocului. Dar nu le incarca, sta acolo in baie pana se duce el peste ea. Invariabil. Drept care el asta si face la capatul celor 4, 5 secunde pierdute cu preventia, luand casa la galop inapoi.

Urmatoarea etapa e cu el alergat de maica-sa mare, amandoi scotand strigate de lupta.

IMG_75931IMG_75851

Dupa care iar i se plange maica-sa mare ca nu mai poate. Si iar n-are cine s-o auda. De fapt eu o aud. Si Dumnezeu mi-e martor ca vreau s-o ajut, doar ca Victor cu ea se joaca de-a v-ati ascunselea, ignora orice incercare de-a mea de a ma ascunde si de a-l prinde zgomotos prin casa. Momentele ei de ‘thanks God!‘ raman in cazul asta sa fie fie cele cand lui i se taie de atata v-ati ascunselea, fie in buza orelor lui de somn*.

____________

*Ca sa nu intram in conflict cu departamentul de protectie a bunicilor, adaug ca doua zile pe saptamana, in weekend, be bunica-sa o salveaza Liviu de la epuizare. Cu el Victor se joaca. Il taraste si pe el de-o mana pana dupa un perete si se aseaza in pozitia pe care o vrea pentru taica-sau. Odata pus taica-sau in pozitie, fuge sa se ascunda. Dupa care tot el apare sa  se lase speriat. Si este, pentru ca taica-sau isi schimba locul imediat ce Victor se intoarce cu spatele.

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: