Cum am ma dezabonat-o partial pe bunica de la industria farmaceutica

O viteaza bunica! Ce om neviteaz ia toate medicamentele pe care i le dau medicii din Romania (ca sa aiba cei din America ce sa-i scoata din schema de tratament in fiecare an) si mai si ramane pe linia de plutire?

Anul trecut, doctorii de aici i-au scos cateva, printre care si statina de care ii ziceau medicii romani ca ii controla colesterolul. Ideea cu scosul din schema a statinei si tinutul valorilor colesterolului sub observatie mi-a venit mie in timpul unui control medical. Desi bunica venise de acasa cu analizele facute cu o saptamana inainte, medicul de familie american a spus ca nu poate folosi valorile colesterolului din buletinul de analize romanesc. „- Nu pot sa-mi iau deciziile uitandu-ma numai la colesterolul total. Imi trebuie defalcat in ‘bun’ si ‘rau'” – ne-a spus. M-am mirat atunci cum isi pot lua deciziile medicii romani in aceleasi conditii si am intrebat medicul de aici daca bunica nu ar putea renunta la statina o perioada, din cand in cand cu un ochi pe valorile colesterolului.

A putut. Anul asta, dupa un an in care industria farmaceutica a pierdut-o de vaca de muls in Romania, colesterolul netinut in frau cu statine era PER-FECT. Cel care trebuia sa fie perfect, nu totalul. Bunica este de cand o stiu un om cu mese la ore fixe, vegetariana, si mananca portii mai mici decat poate tine in causul palmei.

Si asa vedem ca exista si o parte buna a business-ului super-profitabil cu sanatatea oamenilor din State: dai mai rar sau deloc de medici cointeresati sa gaseasca probleme pentru solutiile oferite de industria farmaceutica.

 

Anunțuri

Read Full Post »

Doi intr-un leagan

Si pentru ca trebuia sa (mai) poarte un nume, i-a zis ‘Bu’.

– Bu-ni-ca! – ii sugereaza ea ca nu e tot, apasand pe fiecare silaba.

– Bu! – repeta Victor, tinand-o pe-a lui. Si apasand si el ‘b’-ul pret de vreo 2, 3 in 1, lasand ca o consecinta ‘u’-ul sa explodeze la iesirea din gura.

– Bu-na! – se alinta ea, intr-o alta incercare de a scoate macar o silaba in plus pentru noul ei nume.

N-a scos. Si a ramas ‘Bu’ de atunci inainte pentru toti ai casei.

Cu Bu … alt an, alta intalnire, alte moduri de a petrece timpul si de a se juca. In zilele cand afara se nimereste putina primavara, abia o lasa sa-si manance micul dejun, dupa care o scoate afara din casa pe usa din spate.

– Nu va departati de casa! – le spun.

Si nu o fac. Fac ture in jurul casei, de mana. Si se opresc cate o tura la leaganele din spate. In care din ele incap amandoi, se dau amandoi.

Mai scriu si citesc impreuna. Bu il asteapta dimineata cu tablita plina de cuvinte: ‘mama’, ‘tata’, ‘bunica’, ‘cap’, ‘capac’, ‘ciocan’, ‘cioban’. Il scot din pijamale, il spal pe ochi si pe dinti si-i dau drumul la Bu. Citeste ‘mama’ si ‘tata’, din ‘bunica’ face ‘bu’, lasa ‘capul’ si ‘capacul’ cum sunt si ce vine dupa nu mai citeste. Numai ce-o auzi:

– Spune: cio-can! 

– Nu! 

– Spune, ca pentru tine le-am scris!

– Nu!

– Plec acasa daca nu vorbesti cu mine!

‘Ciocan’ si ‘cioban’ nu ‘vorbeste’ cu ea. Nici nu incearca. Ori nu poate, ori nu are ce imagini sa le puna in spate si nu le vede utilitatea. Dar scrie cu ea: ‘A’, ‘AI’, ‘IA’. Au ajuns si la ‘O’ si ‘OI’, dar nu inca la cioban. Isi mai aude:

– Ce ‘a’ e ala?! Sterge si fa altul, mai frumos!

Il sterge si mai scrie o data, dar celalalt se mai nimereste sa fie la fel de burtos ca si cel de dinainte.

Plecarile acasa ale lui Bu sunt cam 20+ pe zi. Sensul si implicatiile eventuale ale amenintarii par insa sa ramana de fiecare data numai la ea: la cat de des pleaca si la ce schimba asta in relatia lor, plecarile lui Bu par sa fie OK pentru el.

 

Read Full Post »

De-a v-ati ascunselea la impuse

– Hai, c-am obosit. Mai stam putin aici, pe canapea. Uite, si tu esti obosit.

Wrong guess: el nu e. Numai bunica-sa, dar nu pare sa fie treaba lui. O ia de mana si o trage din nou catre baie. De unde venisera in alergare ultima data, de si-a pierdut ea suflul. Si se duc.

In baie o aseaza la locul ei, undeva imediat dupa tocul usii, cu usa deschisa. O lasa in asteptare si o ia la fuga. Traverseaza dormitorul, sufrageria, un hol, dupa care se piteste dupa un perete in bucatarie. Asteapta pitit 2, 3 secunde si mai iroseste altele doua sa arunce un ochi afara, ca si cum s-ar astepta sa vina cineva de care se ascunde.

Gestul e inutil, cumva. Precautia lui ar fi justificata numai daca bunica-sa ar incalca regulile jocului. Dar nu le incarca, sta acolo in baie pana se duce el peste ea. Invariabil. Drept care el asta si face la capatul celor 4, 5 secunde pierdute cu preventia, luand casa la galop inapoi.

Urmatoarea etapa e cu el alergat de maica-sa mare, amandoi scotand strigate de lupta.

Dupa care iar i se plange maica-sa mare ca nu mai poate. Si iar n-are cine s-o auda. De fapt eu o aud. Si Dumnezeu mi-e martor ca vreau s-o ajut, doar ca Victor cu ea se joaca de-a v-ati ascunselea, ignora orice incercare de-a mea de a ma ascunde si de a-l prinde zgomotos prin casa. Momentele ei de ‘thanks God!‘ raman in cazul asta sa fie fie cele cand lui i se taie de atata v-ati ascunselea, fie in buza orelor lui de somn*.

____________

*Ca sa nu intram in conflict cu departamentul de protectie a bunicilor, adaug ca doua zile pe saptamana, in weekend, be bunica-sa o salveaza Liviu de la epuizare. Cu el Victor se joaca. Il taraste si pe el de-o mana pana dupa un perete si se aseaza in pozitia pe care o vrea pentru taica-sau. Odata pus taica-sau in pozitie, fuge sa se ascunda. Dupa care tot el apare sa  se lase speriat. Si este, pentru ca taica-sau isi schimba locul imediat ce Victor se intoarce cu spatele.

Read Full Post »