Feeds:
Articole
Comentarii

Colocatarii

In casa in care stam, suntem noi si alte cateva familii. Majoritatea sunt ca noi: mama, tata si copil.

Asa si familia Perie, facuta familie de Baietel dupa ce a dat de toate cele trei perii de marimi diferite intr-un dulap in baie. Cu toti trei din neamul Perie ne intersectam drumurile dimineata, cand Baietelul, care nu vrea sa se tunda, vrea sa se pieptene. Cu fiecare membru al familiei pe rand, si asta chiar cand ii spun cu disperare ca ne grabim. Jumatate de an cat l-am dus la o gradinita imi venea in fiecare zi sa-i scriu familiei Perie ordin de evacuare. Asta pentru ca fixul cu pieptanatul cu trei perii la rand nu era nici pe departe singurul ritual la Baietel, care ne marea lui si mie perioada petrecuta impreuna dimineata peste cat ne permiteam, si numai mie viteza cu care ajungeam in Indianapolis dupa ce il lasam pe el la gradinita.

Povestile pot continua cu familia Pahar, mai numeroasa – mama si tata pahare de bere si 6 copii pahare de vin cu picior. Baietelul i-a vrut luni de zile pe toti membrii familiei la masa cu el. Plini. Asta pana in ziua in care tata pahar, impins neatent cu cotul de pe masa in timp ce-i tinea Baietelului sucul de morcovi, a iesit din poveste. De atunci, familia lui a ramas uitata sa-si planga linistita durerea in dulapul cu cani si pahare.

Familia Cutie e tot cu tata, mama si copil. Sunt toti din plastic semi-transparent si incap unul in altul cand se strang impreuna. Baietelul cara apa cu mama si copilul Cutie din cada in WC la nesfarsit, de cele mai multe ori cu lumina din baie stinsa si el cu o lanterna pe frunte. Cu tata Cutie mai punem apa in exces la pomii cei noi. In exces pentru ca pomii baltesc de apa (a si tot plouat), dar noi nu vrem pentru atata lucru sa aruncam chiar degeaba sutele de galoane de apa cu care Baietelul se joaca peste zi in niste cutii pe care le umple cu furtunul.

Familia Broasca este o familie monoparentala formata din mama Broasca si trei copii. Coalitia pentru familie la noi e mai omenoasa, ii recunoaste ca familie. Nu stim ce s-a intamplat cu tata Broasca, mama era singura cu copiii in punga din plasa in care i-am luat pe 3 dolari de la magazin sa-l salveze pe Baietel de la plictiseala in cadita lui de baie. L-a salvat de doua ori, acum doar impartim casa (si) cu ei degeaba.

Ar mai fi clanul Farfurie, cu relatii de familie complicate (dar pe care Baietelul le intelege).

Ratam saptamanal prin magazine, slava Domnului, multe alte familii conlocuitoare, ca familia Masa si familia Strecuratoare.

Pe familia Snoopy – mama, tata si copil – am lasat-o la urma pentru ca e cea dintai. Cu ea impartim mai tot: orice colt din casa, deplasarile indiferent de directie, calculatoarele, tot. O sa petrecem inclusiv vacanta impreuna. Baietelul, cand nu e sedinta cu toata familia Snoopy, se uita toti la filme cu Snoopy, le arata cum toarna apa in WC, bla, bla, bla. Seara, la culcare, ghici cine sta pe scaunelele Baietelului aliniate pe doua randuri in fata patului?  Hint: „- Mami, adu-ma-ma pe Snoopy sa ma vada cum dorm!”

 

 

 

 

 

 

In brate la taica-sau si in fata catorva sute de perechi de ochi, Victor tine capul sus si privirea indreptata spre sala, sa-i vada pe copiii care ovationeaza uitandu-se la el si la parul lui maciuca. Voluntariaza pentru prima data in viata lui de 4 ani in spectacolul cu demonstratii fizice al lui Liviu, Power of Physics Show. La intoarcerea in gradene, la mine si cei trei Snoopy care vin cu noi peste tot zilele astea, aplauzele trimise de copii numai pentru el ii intind pe fata un zambet in care poti citi simultan mandrie si stanjeneala (franturi din momentul lui de glorie sunt prinse in filmulet undeva la secunda 54).

In fiecare primavara, cu putin inainte de vacanta copiilor, Liviu isi pune show-ul de fizica pe roti de imprumut – un autobuz de scoala pe care il conduce singur – si merge la cateva scoli elementare si medii. El si elevii care-l ajuta in demersul asta (voluntar cap-coada pentru toti), intr-o joaca aparenta cu magnetii, curentul electric, curentii de aer, vortexurile de fum, focul, azotul lichid si ce mai are loc intr-o ora si ceva cat tine spectacolul, duc fascinanta lume a fizicii aproape de intelegerea copiilor. Ghidati sa inteleaga de la varste mici de ce experimentele pe care le vad sau la a caror realizare participa sunt stiinta si nu magie – crede Liviu cu convingere – copiii au de castigat pe mai multe parti. Atractia catre fizica aparuta la varsta la care se nasc pasiunile vine nu numai sa usureze intelegerea complexitatii lumii, ci poate deschide drumul catre cariere in domeniile tehnologiei de varf, asigurand un viitor profesional si provocator, si multumitor. In plus, prin cum e gandita – mai spune el intrebat de vorba – experienta asta se vrea o contributie in a-i forma pe copii ca cetateni ai unei lumi fara granite in termenii avansului tehnologic, gandind critic si intelegand orice forma de intoleranta ca pe o bariera nenecesara. E o intreaga filosofie si cu asta, dar nu e locul s-o dezvolt aici.

Pe-asta mic l-am crescut cu show-ul asta de cand era in burta la mine. Anul asta am zis ca show-ul incepe sa devina pentru noi unul din raspunsurile potrivite la intrebarea despre experientele la care sa-l expunem de mic cu sanse sa conteze intr-un fel sau altul mai tarziu. Victor inca prefera un dialog imaginar in gradene cu tata Snoopy unei conversatii in engleza intre scena si sala pe tema a ce se intampla la CERN, dar s-a lasat sedus de toate tipurile de vortex si de experimentele fumegatoare si asurzitoare cu azot lichid. Tot anul asta copilul a avut in plus, doar pentru el, pauzele dintre spectacole in ambele zile. Pauze pe care doua din mainile drepte ale lui Liviu ( 🙂 ) i le-au umplut ochi cu joaca dezlantuita.

 

 

 

In drumul lui dinspre unde venea spre unde se ducea, ne-a vizitat un brotac. Era verde. Si atat de frumos ca-ti venea sa-l pupi. Nu l-am pupat, mai aveam un print acasa.

Am rugat insa fotograful sa-l bage pe brotac intr-o sedinta foto. Acolo unde era, pe teava izolata care iesea din unitatea de aer conditionat. Copilul a venit si el.

In timp ce fotograful fotografia,

copilul copilarea.

Cu broasca, fotograf si copil, situatia arata asa:

 

O viteaza bunica! Ce om neviteaz ia toate medicamentele pe care i le dau medicii din Romania (ca sa aiba cei din America ce sa-i scoata din schema de tratament in fiecare an) si mai si ramane pe linia de plutire?

Anul trecut, doctorii de aici i-au scos cateva, printre care si statina de care ii ziceau medicii romani ca ii controla colesterolul. Ideea cu scosul din schema a statinei si tinutul valorilor colesterolului sub observatie mi-a venit mie in timpul unui control medical. Desi bunica venise de acasa cu analizele facute cu o saptamana inainte, medicul de familie american a spus ca nu poate folosi valorile colesterolului din buletinul de analize romanesc. „- Nu pot sa-mi iau deciziile uitandu-ma numai la colesterolul total. Imi trebuie defalcat in ‘bun’ si ‘rau'” – ne-a spus. M-am mirat atunci cum isi pot lua deciziile medicii romani in aceleasi conditii si am intrebat medicul de aici daca bunica nu ar putea renunta la statina o perioada, din cand in cand cu un ochi pe valorile colesterolului.

A putut. Anul asta, dupa un an in care industria farmaceutica a pierdut-o de vaca de muls in Romania, colesterolul netinut in frau cu statine era PER-FECT. Cel care trebuia sa fie perfect, nu totalul. Bunica este de cand o stiu un om cu mese la ore fixe, vegetariana, si mananca portii mai mici decat poate tine in causul palmei.

Si asa vedem ca exista si o parte buna a business-ului super-profitabil cu sanatatea oamenilor din State: dai mai rar sau deloc de medici cointeresati sa gaseasca probleme pentru solutiile oferite de industria farmaceutica.

IMG_15991

 

Aventuri in baie

Pe asta mic il scoti cu greu din ce intra cu mintea. Cu greu l-am scos din pantofii pe care ii plimba obsesiv prin casa. Tot greu ne-a fost sa-i scoatem nasul din cosurile de gunoi pe care trebuia sa le luam la rand sa le deschidem ca sa se uite in ele. Din greu incercam acum sa-l scoatem din WC-uri de la trasul apei.

Pasiunea cu WC-urile, care s-a manifestat initial doar prin apasat de maneta sau buton si contemplarea vortexului, a capatat o multime de nuante in timp. Una a fost ridicarea capacelor de la rezervor si actionarea mecanismelor din interior pentru trasul apei. Observarea comportamentului apei se facea i stadiul asta si in rezervor, si in vasul de WC. Ca efect coletaral, etapa asta s-a lasat cu renuntarea la capacele de rezervor de acasa.

Acum Victor are una noua: acasa nu mai tragem apele. Ii umplem in schimb cu apa pe mama cutie* sau pe copilul cutie* (tata cutie* e prea greu de carat) si ii rasturnam brusc in WC, ca din viteza aia apa sa se duca repede cu un zgomot anume, in urma caruia nivelul apei in vas sa ramana unul minim.

Mergand mai adanc, o instanta particulara a placerii asteia de nisa e turnatul apei in WC in baia intunecata, la lumina unei lanterne de frunte. Stiti cum e? Nici noi nu stim simtit, dar dupa timpul petrecut de Victor in baie cu lanterna pe cap, si dupa frecventa zgomotelor anume care vin din vasul WC-ului cat sta el acolo, pare mistuitor de pasionant.

 

_____________

* Groasa si asta cu familiile, revin alta data.

 

%d blogeri au apreciat asta: