Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Veverite’ Category

Cam acum trei ani, a intrat molima in copacii din cartier: au inceput sa se usuce. Tot cam trei ani am stat in denial si noi, si alti trei vecini cu care ne puneam copacii la comun de se facea de-o padurice cu veverite in spatele caselor. Toti cu ochii spre crengi: ‘mai infrunzeste macar creanga de anul trecut si anul asta, nu mai infrunzeste, mai infrunzeste …”. Noi, in plus, si cu urechile pe ce mai pica pe acoperis din pomii de langa casa pe furtuna, dupa ce un varf de copac s-a desprins la un moment dat, a trecut printr-un tobogan din spate si s-a infipt mai bine de jumatate de metru in pamant de a putut sa-l scoata Liviu doar pe bucati, cu drujba.

Iarna trecuta pe la sfarsit, vecinul Paul (spate-stanga) a iesit din denial si a intrat in actiune: a chemat o firma si si-a taiat toti copacii uscati. Dupa el, vecinul din spate-dreapta. Apoi noi, care ne-am vorbit cu vecina Lucy sa incercam sa aducem aceeasi firma, cu gandul la un gescheft. Doar ca Lucy, la 75 cu bataie, are porniri de fata mare: intr-o zi am discutat despre asta, a doua zi semnase deja un contract cu o firma. Drept care ea a platit 4.500 pe 9 copaci fara stump removal (ziceti-i sindromul Raducioiu, dar chiar nu mai stiu cum se numeste asta in romana). Noi, dupa cautarile lui Liviu dupa firma ideala, am dat ceva mai mult de jumate pe 8, cu stump removal. Plus ca firma noastra i-a mai doborat gratis un copac lui Lucy, cu servicii complete si la ea.

Ca sa nu ramana chiar toate generatiile de veverite din spatele casei la sol de acum incolo, am comandat alti copaci sa-i plantam. Online. Ca premiu de consolare ca n-o sa aiba unde sa-si puna cuiburile cateva zeci de ani, le-am luat stejari. Din Nebraska, de la o fundatie care protejeaza copacii. Copacii au venit cel mai probabil pe jos, au facut o luna si jumatate. Cand au sosit,  ne-am mobilizat brusc: in kilogramul de foi si brosuri cu instructiuni sosit cu ei scria ca trebuie pornita imediat procedura de plantare.

IMG_1620Trei ore si ceva, cat au trebuit pomii sa stea cu radacinile in apa ca la cartea de la fundatie, Liviu a dezgropat radacini de copaci morti in spatele casei sa poata face gropi pentru stejari si pentru artarul trimis bonus. Cu Victor printre picioare, care baga pamantul scos la loc cu 6-7 unelte mici de lucrat gradina. Pentru eficienta, in jurul orei de culcare a copilului a intrerupt. Am reluat amandoi plantarea spre miezul noptii, cu lanterne ca de miner pe frunte.

La final, l-am rugat pe Liviu sa boteze copacii. Mi-a dat trei nume de stejari – Pain in the Butt, Born at Night si Are You Kidding – si unul pentru artar – Hiding Away (artarul e plantat dupa stiva de lemne lasata de firma care ne-a taiat copacii uscati). Si mi-a zis ca se mai gandeste la altele. Disclaimer: niciun pom nu a suferit traume sufletesti in urma botezului. Liviu a fost rugat sa se gandeasca din nou la nume dupa ce uita de sapatul gropilor.

Ziua urmatoare, cum a deschis ochii, Victor mi-a spus: „- Mami, hai sa medzem afaia sa pantam copatzii!” I-am raspuns, cu usoara vinovatie, ca ii plantase taica-sau noaptea trecuta pentru ca altfel ar fi murit. „- Veau sa-i vad!” Scos din pijamale, a sarit direct in niste incaltari de-ale lui taica-sau, a luat-o pe bunica-sa de mana si au mers in pelerinaj din pom in pom.IMG_1622

____________________

PS:

Cand au taiat pomii, am fost trista.  Ma gandeam si la ei (influentata de un TED talk despre viata sociala a copacilor), dar si la efectele colaterale, cum ar fi ca n-o sa mai avem veverite. „– O sa le placa sa se joace pe stiva de lemne!” – a incercat Liviu sa ma consoleze. Stiti cum e insa atunci cand crezi ca motivul tau de tristete merita mai mult timp pus in el: nu dai doi bani pe ce iti spun altii. Dar a avut dreptate: veveritele se joaca de nu mai stiu de ele pe stiva de lemne! Dupa o portie de joaca pe lemne cu alta veverita, veveritoiul cu coada jumulita Coa a venit azi si pana la usa dupa niste miez de nuca. Lungit pe jos, o treime atarnand dincolo de prag, Liviu a pus momentul pe pixeli. Pe cel cu veveritele, dar si unul cu un pui de iepure venit si el sa pasca prin preajma.

 

Read Full Post »

I-a luat cateva secunde sa ajunga din pomul de langa casa lui Mary si a lui Paul pana la noi. A pornit sageata cum m-a vazut deschizand usa. Bantuia si ieri prin spate. Imi atrasese atentia pentru ca era un veveritoi cum nu mai vazusem pe la noi printre case: alb pe burta si grizonat pe spate. Aveam azi sa vad ca avea si o ditamai cicatricea; isi lasase probabil blana ori in vreo gura de animal cu care s-o fi incaierat, ori in vreo capcana pusa de vreunul ramas cu pagube de la rosaturile de veverite. Sunt care se plang de ele ca le rod pana si firele electrice de la motorul masinii sau de la instalatiile de pe langa casa. Si le declara razboi.

Veveritele din zona noastra arata toate cam la fel: gri roscat pe spate si un crem frumos pe burtica. Inaintea veveritoiului de azi, mai vazusem in jurul casei o singura veverita alba pe burtica. Veverita-cu-burta-alba. Veverite albe, albe nu am vazut la noi. Stiu insa ca exista colonii intregi in cateva parti in State. Sunt albinoase cu grupul, pentru un motiv sau altul se nasc fara pigment in blana.

Veveritoiul cu cicatrice n-a stat in vizita. N-a asteptat macar sa-i aduc  niste miez de nuca, a sters-o imediat in directia de unde venise. Am aruncat dupa el cu o aluna care mai ramasese in apropierea usii, dar nu s-a oprit s-o ia. Il vazusem inainte sa se urce in copac mancand din alunele si miezul de nuca puse ieri afara, de care mofturosul celalalt de veveritoi care ne-a vizitat nu se atinsese.

Read Full Post »

IMG_3321Intr-o lume in care nimeni nu pare sa se mai poata impaca cu nimeni (nemtii cu refugiatii, Trump cu musulmanii, romanii cu Johannis, Salam cu unii romani din America, etc.), noi am incheiat si ultima pace lipsa, cu veveritele. Am gasit alunele de care nu mai stiam unde le-am pus si am trecut iar veveritele pe regim de samburi cu coaja tare.

Bine … pacea s-a incheiat mai mult in capul meu. Acolo unde fusese si razboiul. Liviu, daca e intr-un razboi cand e vorba de veverite, e cu mine: ii plac si lui alunele de copac. Victor, la randul lui, ramane pe o pozitie neutra fata de subiectul concret: nu ii pasa cu ce arunca spre ele, daca samburii sunt cu coaja sau fara (cu intentii bune, asa le da el de mancare).

Pana nici veveritoiul care a venit ieri la usa nu parea atins de pacea oferita de mine: s-a apropiat de alunele de pe prag, le-a mirosit, a trecut mai departe intrand doi pasi in casa, dupa care a plecat fara sa se atinga de alune.

Read Full Post »

IMG_3303E iarna IMG_3301in Indiana. Vantul viscoleste zapada si da sa ia acoperisurile de pe case, e frig rau, bla, bla, bla. Dar nu asta e problema de la 1285.

Problema de la 1285 e ca nu stiu ce mama naibii am facut cu alunele de pom cumparate acum vreo 3 saptamani. Stiu ca le-am adus in casa din masina cand am venit de la magazin si mai stiu ca (dar asta ca prin ceata), pentru ca nu era loc nici in camara, nici pe rafturile din camera masinii de spalat unde mai pun ce e neperisabil, am facut ceva cu ele ce nu fac de obicei. Ce am facut, habar n-am. Caut alunele de doua zile prin casa. De ce nu luam altele? Pentru ca sunt un produs sezonier, de-aia, pe care il baga la magazin toamna, iar cand se termina, se termina pentru un an.

Veveritele sunt acum pe miez de nuca. O sa le impletim dintii* pana la primavara!

______

* Cum spune si National Geographic, veveritele au 4 dinti frontali care nu se opresc niciodata din crescut. Pentru ca trebuie sa-i toceasca cumva, le dam de obicei alune de copac (si alti samburi) in coaja. Am rupt obiceiul pana gasesc alunele.

Read Full Post »

Cand s-a indurat Victor sa-si rupa din program ca sa dam mancare la veverite, lui Coa i se lungisera deja urechile de asteptare in copacul de langa casa. L-am vazut acolo de pe la 9 fara ceva, infruntand gerul cu coada pe spinare.

IMG_7990

Invatat animalul ca iesim cu nuci la un timp pe care l-am tot respectat. Nu si azi, cand Victor ba si-a prelungit spalatul pe dinti (de fapt rosul periutei prin casa pana i-am luat-o cu forta din mana dupa jumatate de ora), ba s-a alergat cu maica-sa mare in jurul jumpolinei, ba nu s-a mai putut opri din bagatul si scosul (d)intr-o tripla a doua incarcatoare de laptop si al unuia de telefon, pentru ultimul si mufa care in mod normal intra in telefon.

Cand ne-am dus cu prima transa de pecans sa deschidem usa, a sarit spre noi nu numai Coa din pom, ci si o alta veverita aparuta din senin. Din senin pentru noi. Cel mai probabil, insa, dupa viteza aparitiei, si ea venind dintr-o asteptare a mesei obisnuite de la 9, 9 si un sfert, cu stomacul gol si dintii pierduti prin saliva. In Indiana, veveritele sunt inca sinistrate: temperaturile pe minus pastreaza pamantul acoperit cu o zapada ca betonul, n-au cum sapa dupa ce si-au pus in toamna la pastrare. Partea buna cu intarzierea mesei a fost ca si cealalta veverita a putut prinde ceva de intotdeauna hamesitul de Coa. Ocupat sa-si roada nucile, nu s-a mai concentrat sa-i amane masa celeilalte veverite alergand-o din preajma mancarii pana se satura el. Pentru ca erau doua veverite la masa, le-am mai dus o transa de nuci.

Cand a aparut veverita cu burta alba, mi-a fost imposibil sa-l mai scot o data pe Victor de la scosul si bagatul incarcatoarelor in tripla (de fapt e maica-sa mare care o face, el sta si se uita cu o curiozitate incredibil de constanta in timp ce ii cere sa faca ba o operatiune, ba alta, cu iiituri la momentele potrivite) si m-am ocupat eu de ea. Mi-a fost mai la indemana sa ii dau in graba un pumn de samburi de migdale. I-am intins samburii la nivelul pragului sa-si ia singura din mana mea. Cu ghiarele agatata de degetele mele, si-a luat*.

IMG_80281

Veverita alba nu a plecat cu samburii in pomul-sala de mese de veverite, a facut picnic in fata usii. Cu fata spre casa, drept care am putut vedea, dupa ani de crezut contrariul, ca veverita cu burta alba este veveritoi.

???????????????????????????????

Dupa care a venit Victor in fuga si aia a fost.

???????????????????????????????

Dar bine ca n-a aparut cat era veverita cu ghiarele pe mine!

Am mai iesit ceva mai tarziu amandoi cu niste nuci, dupa ce o alta veverita se postase langa usa cu fata de ‘da-mi si mie‘. Asta dupa doua incercari ale ei de a se catara pe clanta, care m-au lasat cu intrebarea despre ce-o fi fost in capul ei.

IMG_80271

________

* In paranteza spus, asta cu ghiare de veverita cu grad de blandete netestat pe mana ta nu provoaca senzatii prea linistitoare. Nu stii ce din gesturile tale poate speria salbaticiunea. Care salbaticiune poate pleca cu carne de la tine printre ghiare.

 

 

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: