Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘To do list’ Category

In brate la taica-sau si in fata catorva sute de perechi de ochi, Victor tine capul sus si privirea indreptata spre sala, sa-i vada pe copiii care ovationeaza uitandu-se la el si la parul lui maciuca. Voluntariaza pentru prima data in viata lui de 4 ani in spectacolul cu demonstratii fizice al lui Liviu, Power of Physics Show. La intoarcerea in gradene, la mine si cei trei Snoopy care vin cu noi peste tot zilele astea, aplauzele trimise de copii numai pentru el ii intind pe fata un zambet in care poti citi simultan mandrie si stanjeneala (franturi din momentul lui de glorie sunt prinse in filmulet undeva la secunda 54).

In fiecare primavara, cu putin inainte de vacanta copiilor, Liviu isi pune show-ul de fizica pe roti de imprumut – un autobuz de scoala pe care il conduce singur – si merge la cateva scoli elementare si medii. El si elevii care-l ajuta in demersul asta (voluntar cap-coada pentru toti), intr-o joaca aparenta cu magnetii, curentul electric, curentii de aer, vortexurile de fum, focul, azotul lichid si ce mai are loc intr-o ora si ceva cat tine spectacolul, duc fascinanta lume a fizicii aproape de intelegerea copiilor. Ghidati sa inteleaga de la varste mici de ce experimentele pe care le vad sau la a caror realizare participa sunt stiinta si nu magie – crede Liviu cu convingere – copiii au de castigat pe mai multe parti. Atractia catre fizica aparuta la varsta la care se nasc pasiunile vine nu numai sa usureze intelegerea complexitatii lumii, ci poate deschide drumul catre cariere in domeniile tehnologiei de varf, asigurand un viitor profesional si provocator, si multumitor. In plus, prin cum e gandita – mai spune el intrebat de vorba – experienta asta se vrea o contributie in a-i forma pe copii ca cetateni ai unei lumi fara granite in termenii avansului tehnologic, gandind critic si intelegand orice forma de intoleranta ca pe o bariera nenecesara. E o intreaga filosofie si cu asta, dar nu e locul s-o dezvolt aici.

Pe-asta mic l-am crescut cu show-ul asta de cand era in burta la mine. Anul asta am zis ca show-ul incepe sa devina pentru noi unul din raspunsurile potrivite la intrebarea despre experientele la care sa-l expunem de mic cu sanse sa conteze intr-un fel sau altul mai tarziu. Victor inca prefera un dialog imaginar in gradene cu tata Snoopy unei conversatii in engleza intre scena si sala pe tema a ce se intampla la CERN, dar s-a lasat sedus de toate tipurile de vortex si de experimentele fumegatoare si asurzitoare cu azot lichid. Tot anul asta copilul a avut in plus, doar pentru el, pauzele dintre spectacole in ambele zile. Pauze pe care doua din mainile drepte ale lui Liviu ( 🙂 ) i le-au umplut ochi cu joaca dezlantuita.

 

 

 

Read Full Post »

Pentru ca vara asta vacanta vine cu avionul de Romania, pentru familie si prietenii de acasa facem public pe bucati dictionarul care ne ajuta sa ne intelegem cu Victor.

con = gol

cuna = gura

ieeee  (pronunta ie-e-ee)= servetel

mutan = murdar

mutan = mustar

pupaia = dupa aia

puta (cu t de la tata) = posta

tai = ceai

tutu = leagan

vof = jos

 

IMG_5646

 

 

 

 

Read Full Post »

Nu asa am vrut, asa au iesit. Au iesit mulatri, mai precis. Gustosi dealtfel pentru cine are gustul format pentru macinici muntenesti. Mai aveam faina alba vreo 2 cupe, exact cat sa-i fac, dar am pus sa-i framant cu masina si din inertie am pus apa cat pentru paine. Era 11 noaptea si, desi aici magazinele sunt deschise non-stop cu exceptia a 2, 3 zile pe an, picam de somn si nu m-am indurat sa mai pierd 20 de minute. Am completat cu faina neagra si am mers mai departe.

???????????????????????????????

Nu stiu care mai pastrati traditia asta, dar eu una sunt pe cale de a ma lipsi de ea. E prea migaloasa si e cu coca si zahar (deci degeaba ca aport de substante hranitoare si ingrasator). In plus, as fi singura dupa atata efort care pune dintii pe ei. Liviu sa nu-i simta in gura iar astuia mic nu-i dau, mananca nuci oricum, nu trebuie sa fie cu zahar prin ele.

Ce m-a impins totusi sa tricotez la ei pana la 3 si ceva noaptea a fost o vorba aruncata de soacra-mea duminica, la intoarcerea de la biserica:

– Bine ca mi-a amintit doamna Mihaela ca maine sunt macinicii!

Aici cam uitam de toate cele strict romanesti daca nu stam cu un ochi pe ele (si nu stam), nu avem romani aproape sa ne reimprospatam memoria unii altora.

A, da? – zic. Faceti acasa?

Oooo, da! In fiecare an.

Daca era bine ca-i reamintise si face in fiecare an acasa, mi-a fost clar. Imi impleteam ochii de somn printre 8-urile de coca la ora aia, dar nu poti da cu traditia de pereti chiar in anul cand se nimereste soacra-ta in vizita de macinici. Singura favoare pe care mi-am facut-o a fost renuntatul la ultima treime de coca (cea din castron), care e inca prin frigider, dar o pe care paste gunoiul.

???????????????????????????????

E a doua zi cand ma lupt cu soacra-mea sa-i dovedim, intr-un raport de contributie de un castron pe zi soacra-mea, cam 4 eu. Soacra-mea mananca foooooaaarte putin si la ore fixe, fara gustari de vreun fel intre mese. Deci greul e pe mine si la figurat, si ca ce se depune din amestecul de coca cu zeama dulce si aromata si cu nuci si migdale.

Una peste alta, daca va pasioneaza mucenicii multenesti, incercati si cu faina neagra. E un gust mai interesant si, estetic vorbind, se asorteaza mai bine cu nuca in farfurie (n-am mai pozat, mergeti pe simtul meu estetic). As spune si ca sunt mai sanatosi, dar la cat zahar au nu cred ca se pun caracteristicile fainii.

Read Full Post »

Cand s-a indurat Victor sa-si rupa din program ca sa dam mancare la veverite, lui Coa i se lungisera deja urechile de asteptare in copacul de langa casa. L-am vazut acolo de pe la 9 fara ceva, infruntand gerul cu coada pe spinare.

IMG_7990

Invatat animalul ca iesim cu nuci la un timp pe care l-am tot respectat. Nu si azi, cand Victor ba si-a prelungit spalatul pe dinti (de fapt rosul periutei prin casa pana i-am luat-o cu forta din mana dupa jumatate de ora), ba s-a alergat cu maica-sa mare in jurul jumpolinei, ba nu s-a mai putut opri din bagatul si scosul (d)intr-o tripla a doua incarcatoare de laptop si al unuia de telefon, pentru ultimul si mufa care in mod normal intra in telefon.

Cand ne-am dus cu prima transa de pecans sa deschidem usa, a sarit spre noi nu numai Coa din pom, ci si o alta veverita aparuta din senin. Din senin pentru noi. Cel mai probabil, insa, dupa viteza aparitiei, si ea venind dintr-o asteptare a mesei obisnuite de la 9, 9 si un sfert, cu stomacul gol si dintii pierduti prin saliva. In Indiana, veveritele sunt inca sinistrate: temperaturile pe minus pastreaza pamantul acoperit cu o zapada ca betonul, n-au cum sapa dupa ce si-au pus in toamna la pastrare. Partea buna cu intarzierea mesei a fost ca si cealalta veverita a putut prinde ceva de intotdeauna hamesitul de Coa. Ocupat sa-si roada nucile, nu s-a mai concentrat sa-i amane masa celeilalte veverite alergand-o din preajma mancarii pana se satura el. Pentru ca erau doua veverite la masa, le-am mai dus o transa de nuci.

Cand a aparut veverita cu burta alba, mi-a fost imposibil sa-l mai scot o data pe Victor de la scosul si bagatul incarcatoarelor in tripla (de fapt e maica-sa mare care o face, el sta si se uita cu o curiozitate incredibil de constanta in timp ce ii cere sa faca ba o operatiune, ba alta, cu iiituri la momentele potrivite) si m-am ocupat eu de ea. Mi-a fost mai la indemana sa ii dau in graba un pumn de samburi de migdale. I-am intins samburii la nivelul pragului sa-si ia singura din mana mea. Cu ghiarele agatata de degetele mele, si-a luat*.

IMG_80281

Veverita alba nu a plecat cu samburii in pomul-sala de mese de veverite, a facut picnic in fata usii. Cu fata spre casa, drept care am putut vedea, dupa ani de crezut contrariul, ca veverita cu burta alba este veveritoi.

???????????????????????????????

Dupa care a venit Victor in fuga si aia a fost.

???????????????????????????????

Dar bine ca n-a aparut cat era veverita cu ghiarele pe mine!

Am mai iesit ceva mai tarziu amandoi cu niste nuci, dupa ce o alta veverita se postase langa usa cu fata de ‘da-mi si mie‘. Asta dupa doua incercari ale ei de a se catara pe clanta, care m-au lasat cu intrebarea despre ce-o fi fost in capul ei.

IMG_80271

________

* In paranteza spus, asta cu ghiare de veverita cu grad de blandete netestat pe mana ta nu provoaca senzatii prea linistitoare. Nu stii ce din gesturile tale poate speria salbaticiunea. Care salbaticiune poate pleca cu carne de la tine printre ghiare.

 

 

Read Full Post »

Inca nu i-am spus astuia mic ca target-ul lui e o universitate de Ivy League. Cu bursa, ca ne rupe. Asteptam sa invete sa vorbeasca mai intai. Si mai ales sa ne intelegem cu el, pentru ca acum vorbim aceeasi limba numai cand o vorbim noi pe a lui (una aproape complet orala, bazata pe cateva vocale, intonatie si miscari dese de limba; ‘aproape’ de langa ‘complet‘ vine de la cuvantul ‘buf’).

Pe zi ce trece, avem mai multe sperante cu Ivy League cand ii vedem ambitia. Cand si-a pus in cap sa se ridice singur in picioare, a stat cu mainile pe barele de la pat si cu ochii bulbucati de atata tras de ele pana a reusit. Si-a propus sa deschida usile singur, imediat ce a fost in stare sa ajunga la clanta pe varfuri, n-a facut altceva pana nu le-a deschis. Si-a propus sa-si puna singur sosetelele, well … poate, dar inca nu e multumit, exerseaza. Cu multe sesiuni inopinate de practica: se aseaza brusc jos, tzac o antiderapanta, pac cealalta, tzac si o soseta, pac si cealalta, piciorutele raman goale. Si la loc comanda, le incalta iar, sa aiba ce sa dea jos. Pana ma prind, ia si casa la o talpa goala.

Zilele astea are focusul pe pantaloni. Ca in tot ce face, nu vrea ajutor sa-i imbrace. Daca primeste, da undo total si o ia de la capat. Asa ca-l las sa bananaie cum e, sa nu-i lezez self-esteem-ul.

???????????????????????????????

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: