Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Pur si simplu’ Category

Pe asta mic il scoti cu greu din ce intra cu mintea. Cu greu l-am scos din pantofii pe care ii plimba obsesiv prin casa. Tot greu ne-a fost sa-i scoatem nasul din cosurile de gunoi pe care trebuia sa le luam la rand sa le deschidem ca sa se uite in ele. Din greu incercam acum sa-l scoatem din WC-uri de la trasul apei.

Pasiunea cu WC-urile, care s-a manifestat initial doar prin apasat de maneta sau buton si contemplarea vortexului, a capatat o multime de nuante in timp. Una a fost ridicarea capacelor de la rezervor si actionarea mecanismelor din interior pentru trasul apei. Observarea comportamentului apei se facea i stadiul asta si in rezervor, si in vasul de WC. Ca efect coletaral, etapa asta s-a lasat cu renuntarea la capacele de rezervor de acasa.

Acum Victor are una noua: acasa nu mai tragem apele. Ii umplem in schimb cu apa pe mama cutie* sau pe copilul cutie* (tata cutie* e prea greu de carat) si ii rasturnam brusc in WC, ca din viteza aia apa sa se duca repede cu un zgomot anume, in urma caruia nivelul apei in vas sa ramana unul minim.

Mergand mai adanc, o instanta particulara a placerii asteia de nisa e turnatul apei in WC in baia intunecata, la lumina unei lanterne de frunte. Stiti cum e? Nici noi nu stim simtit, dar dupa timpul petrecut de Victor in baie cu lanterna pe cap, si dupa frecventa zgomotelor anume care vin din vasul WC-ului cat sta el acolo, pare mistuitor de pasionant.

 

_____________

* Groasa si asta cu familiile, revin alta data.

 

Anunțuri

Read Full Post »

Mai bine dati banii pe prostii decat sa luati WC-uri la copii!

Deal-ul incheiat cu Mos Craciun sa-i aduca astuia mic, pasionat de WC-uri, un WC adevarat de Craciunul trecut a fost o idee … de dat suturi in propriul fund. A parut una inspirata inainte, cand am zis ca darul de la Mos o sa-i scoata lui Victor WC-urile ‘din sistem’ (cum zice taica-sau). Daca a fost sa scoata ceva odata adus in casa, WC-ul a scos untul din noi astia mari: incalzeste / cara apa; umple rezervorul; taraste in baie si desearta cutiile cu apa rece; scoate WC-ul afara, pentru variatie / baga-l in casa; ridica-l de zeci de ori pe zi cu apa in el sa fie vortexul mai spectaculos la trasul apei; schimba copilul ca e fleasca; schimba-l iar; (dar mai ales) du copilul la doctor; du-l iar. Cu exceptia primelor 2 sau 3 zile de prietenie a lui Victor cu WC-ul, restul au fost de cosmar: muci taras, tuse, febra, nervi intinsi pentru toata lumea. Asta cu toate precautiile de a tine apa pe care o turna in el la temperatura celei in care faci baie* si de a sta cu ochii pe copil sa nu fie ud.

Ideea ca WC-ul ar putea sa ia drumul Polului Nord inapoi spre Mos Craciun am avansat-o timid la inceput. Timid pentru ca, daca o masina noua sau oricare alta jucarie il tineau focusat pe Victor prima jumatate de ora, WC-ul asta ii dadea in fiecare zi motiv sa sara din pat cu elan dimineata. Ca sa renunte, taica-sau se gandea initial sa-i propuna in schimb 3 jucarii mari la alegerea lui; eu credeam ca o trambulina de exterior ar fi rezolvat problema. Cand problema de rezolvat a ajuns la Victor, nu a fost nicio problema: copilul nu s-a revoltat deloc la gandul ca va ramane fara obiectul pasiunii lui mistuitoare. Drept care el nu s-a ales cu nimic special de pe urma renuntarii la cadoul principal de la Mos Craciun. Noi doi insa ne-am ales cu un copil mai sanatos si mai multa liniste, iar UPS-ul cu 80 de dolari cat ne-au luat sa-l transporte inapoi.

Intamplarea n-a ramas totusi fara urme in casa: ambele WC-uri mari stau acum permanent cu rezervoarele dezgolite, ca favoare primita de Victor in schimbul renuntarii la WC-ul lui. Apa acum nu o mai trage de maneta, ci de parghia din interior care actioneaza maneta. O perioada a apasat pe o bula plutitoare sa curga apa din rezervor pe la ‘prea plin’, dar asta pana l-a vazut taica-sau. A incercat sa ma convinga pe mine sa-l las sa continue cu presatul bulei in WC fara sa afle taica-sau, dar nu s-a lipit: sunt filoloaga, nu ma pricep la schimbat instalatiile din rezervorul WC-ului nici cat un teoretician in fizica.

____________

* Ca sa ‘mearga’, respectiv sa poata fi trasa apa, WC-ul statea intr-o cutie mare cu apa (din cele in care lumea depoziteaza una, alta prin poduri si garaje). Victor lua apa din cutie cu ceva si umplea rezervorul ca sa aiba ce trage. O lua initial, pana s-a prins ca noi eram mai eficienti in a-l umple.

Read Full Post »

Din arhiva.

img_0197

Read Full Post »

A facut si Mos Craciun o treaba: Victor nu si-a mai vazut nasul uscat pe dinauntru de trei saptamani+, de cand tot umple si goleste WC-ul de la el in cutia din mijlocul sufrageriei. Nici hainele pana nu i le schimb de 5-6 ori pe zi. Sfatul sa nu mai atinga apa n-a mers, desi i-am dat un ibric mare cu coada sa umple rezervorul. La fel si gaselnita cu apa calda pusa in cutie si improspatata periodic cu apa fiarta. Victor tot nu s-a facut bine.

I-am scos apoi WC-ul afara, sa nu mai toarne el apa, ci eu. El urma numai sa apese butonul rezervorului stand in pragul usii. Doar ca lui Victor i se parea plictisitor sa traga apa cu degetul pe buton; ce-l atragea, era plimbatul mainii prin rezervor dupa lantul care inchide si deschide gaura prin care apa se scurge in vortexuri in WC. Dupa 2 zile si doua cutii de cate 27 de galoane  de apa scurse pe ciment (102,2 litri/cutie), am renuntat si la mijlocul asta pagubos de protectie impotriva racelii. Pentru ca incepuse si sa tuseasca, am pus interdictie la joaca cu WC-ul.

Azi e a 3-a zi plina cu zeci de ce-uri de la el si raspunsuri identice de la noi legate de interdictia asta. Incercam acum sa-l facem pe Victor sa renunte de bunavoie la WC-ul de la Mos Craciun. La schimb cu trei jucarii la alegere – oferta lui taica-sau – sau cu o trambulina mare de exterior – oferta mea. Nu vrea s-auda.

 

Read Full Post »

– Ia zi, mama, ce-i scriu Mosului, ai fost cuminte?

– Am fot.

De la Mos a vrut initial, batut in cuie in prima varianta de scrisoare, ‘4 cartofi, multi catei si un urs‘. Am mai adaugat de la mine, cu incuviintarea pacalitului mic,  ‘… si alte jucarii care crezi tu ca-mi plac.‘ Asta pentru ca alti 4 cartofi, multi catei si multi ursi care umplu dulapurile cu jucarii sunt bagati in seama joia si vara, motiv bun sa puna Mosul in dilema. Vreo doua saptamani dupa prima scrisoare, vroia doi catei, niste WC-uri (unul de copii, adevarat; celelalte de jucarie, dar care sa tina apa, nu ca cele din plastilina care se inmoaie cand pui apa in ele si ‘fac patilina vaza‘ si mainile si casa la fel) si un sac cu gheata.

Ca dilema Mosului sa fie dilema, de la deschiderea sezonului pentru cumparaturi de Craciun, de cand magazinele au inceput sa geama de jucarii care iti ies  in cale si in raioanele cu mancare, in urma insistentelor lui ne-am tot intors acasa de la piata cu: multe paste de ras; multe cutii cu ata mentolata de curatat dintii, multa plastilina (din care modelam povesti si mai ales obsesia pentru WC-uri), intr-o saptamana cu un scaun rosu pentru ca avea doar verde si albastru, in alta cu altul violet pentru ca avea numai 3, apoi cu 3 cutii mari in care lumea depoziteaza lucruri prin garaje si pivnite. Ar fi trebuit sa ne intoarcem de fiecare data si cu cate un vas de WC, dar il dezlipeam de ele prin magazine spunandu-i ca o vorbim cu Mosul si poate ii aduce el unul.

Cautam acum asadar un Mos Craciun de nisa, care isi poate adapta darnicia la copii pentru care 99% din timpul de joaca inseamna in momentul asta:

  • trasul apei la WC-uri, obsesie permanenta care vine dupa ea cu alte placeri de nisa: jocul cu plastilina de-a WC-urile publice, introducerea – la cerere – a unor WC-uri (cu rol principal) in povestile ‘Scufita Rosie‘ si ‘Capra cu trei iezi‘, facutul de WC-uri in locul oamenilor de zapada, bla, bla, bla;
  • urmaritul nostru insistent prin casa cu masuta cu 4 scaune colorate, pe care le instaleaza peste tot pe unde stam mai mult de 5 minute;
  • cand lasa mesele, urmaritul cu cutiile de depozitat, pe care le umple in permanenta cu apa carata in 3 sticle mari din plastic si in fostele ambalaje de miere Pasa si Natasa (Sasa are inca miere in el); mi s-au dislocat discurile intervertebrale carandu-le ba la baie sa le punem in WC, ba afara ‘sa vedem ce se intampla‘ cand le varsam pe trotuar sau peste zapada din spate;
  • cand le da pauza si mesei, si cutiilor, urmaritul cu doua olite pe care le umple ochi cu apa sa avem ce cara la baie fragmentand la infinit ce avem de facut;
  • rosul a sute de metri de ata de dinti mentolata;
  • desfacutul pasionat al cutiilor cu sapun de cate ori le prinde si mutatul sapunurilor cate 9, cate 9, in cutii de servetele umede;
  • invelitul in folie de plastic a scaunelor din casa si a ce-i mai pica in mana;
  • jocul cu pasta de ras in cada, chiuveta si WC;
  • jocul cu apa de la chiuveta din bucatarie (chiuveta pentru care nici rosiile nu sunt niste capace nepotrivite din start cand copilul vrea sa inteleaga ce retine apa inauntru si ce nu);
  • colectionatul de cuburi de gheata homemade in pungi care umplu toate cotloanele congelatorului;
  • umplutul cu apa a tot ce tine si ce nu tine apa (manusi din plastic, contructii din lego, baloane, frame-ul de la olita fara olita in el, s.a.);
  • s.a.m.d.

Asteptam toti cu emotie ‘Mocătunul’.

 

 

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat asta: