Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘Pur si simplu’ Category

Timp de doua zile, am incercat, amator, sa clocim un ou de pasare. L-a gasit Victor in iarba a doua zi dupa ce ne-a traversat o furtuna care a rupt copaci prin cartier si i-a ciufulit si pe-ai nostri. O pandemie nu pare nici ea sa vina singura.

20200409_085141

Ca sa cloceasca ouale, scrie pe net ca pasarile trebuie sa le tina cam doua saptamani la 39-40 de grade Celsius. Natura vine sa le ajute punandu-le pe burta niste fulgi noi si caldurosi. Fara fulgi pe burta si calda natural numai intre 36 si 37 de grade, m-am gandit totusi ca oului i-ar putea fi decent de bine si ar scoate un pui daca l-as tine permanent langa pielea mea cate zile trebuie. Si m-am luat de clocit oul pus intr-un Ziploc mic. Cand eu faceam baie, il clocea Liviu. Era ca la pinguini, dar ca lui tata pinguin ii lipsea entuziasmul. Victor a avut doua zile sa-si faca planuri despre cum o sa iesim cu pasarea in lesa pe afara, dupa care am spart eu oul intr-o dimineata, la iesirea din pijamale. Ne gandim acum sa plantam cartofi in gradina de flori, sa treaca lunile de carantina mai repede.

Aici, in Indiana, vremea ne ajuta sa omoram rutina. Acum doua saptamani faceam focul in semineu la minus cateva grade afara, saptamana trecuta, la +26 Celsius am dat drumul la aerul conditionat si am iesit la maneca scurta iar zilele astea e primavera-toamna iar, facem foc in spatele casei.

Liviu si Victor ies mult in parc si la padure. Au stat intr-o zi mai bine de 3 ore, iar cand s-au intors mi-au spus ca au jumulit liane de pe copaci.  Padurea orasului a fost invadata in urma cu ani buni de o specie nenativa de liane care pune copacii la pamant. Ultima data cand am iesit si eu din casa, am luat si toporul cu noi la padure. Intr-un rucsac, sa nu speriem lumea. S-a luptat Liviu cu zeci de liane groase atunci, dar dupa ce au dat cativa oameni peste noi ne-am linistit, sa nu plecam cu politia de acolo.

La voi cum e cu pandemia?

 

 

 

 

Read Full Post »

De cateva luni, lucrez part-time ca Zană Maselută. Ies in paguba, dar am fun. Asta mic are dintii din fata in diferite faze de crestere, iar la vreo 3-4 unul lipseste. Am avut ce face ca zană, cash sa fi avut!

Sa fi fost dupa mine si dupa taica-sau, dintii lui Victor ar fi cazut si ooops! asta ar fi fost tot. L-am fi consolat ca-i vor creste altii si viata ar fi mers cu simplitate mai departe. Dar multe le afla Victor din desenele animate la care se uita, nu de la noi. Stiti episodul din „Ben and Holly’s Little Kingdom” cand Nanny Plum se duce noaptea sa-i lase un banut lui Lucy in schimbul dintisorului cazut? Il stie Victor, s-a uitat la el pana i-a invatat toate replicile.

Zana Maselută a avut drum la Victor ultima data in dimineata asta. Dupa o noapte in care copilul a lasat dintisorul sub perna intr-un Ziploc de sandwich si s-a sculat repetat sa verifice activitatea zanei. Abia dimineata a gasit, bagati intr-un Ziploc identic, cativa dolari. Mai precis doi din portofel de la taica-sau si trei din masina de la mine, din fondul de loterie. Alternativa pentru bani mai intregi ar fi fost 20 din portofel de la Liviu sau 10 de la mine, dar am hotarat sa limitam generozitatea zanei dupa ce primul dinte a fost evaluat la 20 de dolari. Pretul pietei e acum de 5 dolari / dinte. Probabil supraevaluat, dar nu avem cu cine ne confrunta, ceilalti parinti de varsta noastra au copiii studenti sau casatoriti.

IMG_20200102_101315833

Faptul ca intotdeauna zana ii lasa banii intr-o pungulita identica cu cea pe care i-o dau sa-si puna dintele picat ca sa-l poata plasa sub perna nu a ridicat niciodata intrebari. Asta desi zana are obiceiul sa-i lase si punga cu dintele, si pe cea cu banii. Pungi simple transparente avem noi, asa are si zana. Avem noi pungi cu eroi de benzi desenate pe ele, la fel si zana. Nimic ciudat nici cand, cu toata magia ei, zana nu ajunge cu banii in aceeasi noapte cand dintele e pus sub perna. Vine ea cand isi aduce aminte sau cand are cash. Copilul o asteapta rabdator dormind cu capul pe dinte, intelegand ca zanele pot fi si ele depasite de situatie.

 

Read Full Post »

Victor a aflat ca vine Craciunul abia cu o zi inainte si a intrat in panica: nu apucase sa-i scrie Mosului. Nu i-am spus mai devreme de apropierea sarbatorii lui preferate pentru ca si daca ii scria, si daca nu, Mos Craciun tot nu putea sa-i aduca o fabrica de usi de garaj. Sunt luni de cand vorbeste numai despre usi de garaj si de cand aproape numai usi de garaj construieste cu taica-sau. Au facut initial una mica pe care Victor o deschidea si o inchidea invartind cu mana o roata. Mai tarziu  i-au gasit si  un motoras actionat de un buton pe care i l-au montat. Acum lucreaza la alta usa, automata si mult mai mare, pentru care Liviu a facut santuri pe Alibaba ca sa cumpere de la chinezi motorase, senzori si ce le mai trebuie.

Debusolat din cauza pasiunii fixiste a copilului pentru usile de garaj, Mosul a venit si anul asta cu un sacotei de Snoopy si un Woodstock, pe langa care a mai pus, timid dar aluziv, niste role si cateva accesorii pentru un sport sau altul. Cu Snoopy si Woodstock, care si-au marit anul asta familia din casa noastra pana la membrii nr. 53 si respectiv 8, a mers la sigur! Atat de sigur ca Victor si-a dorit mult sa mai vina Mosul si a doua zi, cu dublura unuia din Snoopy – cel care canta in timp ce face ingeri de zapada.

Asa am aflat ca Mos Craciun nu tine marfa pe stoc si ca Walmart-ul local deschide dupa Craciun inainte sa se scoale copiii, la 6 dimineata.

IMG_20191226_063736433

Liviu, plecat la si intors de la Walmart a doua zi de Craciun cu noaptea in cap

Ce a urmat bucuriei celei de a doua vizite a lui Mos Craciun a fost dorinta arzatoare a copilului pentru o a treia vizita. De data asta, Mosul mai avea cativa Snoopy, dar nu i-a mai pus sub pom. Probabil ca un reminder ca orice limita are o margine. A lasat insa pentru Victor o chitanta de transfer a cateva mii de dolari in contul lui pentru facultate, pe care insa pasionatul de caini albi cu urechi negre n-a dat doi bani. Explicit.

Situatia s-a mai echilibrat pe seara, cand niste prieteni au trecut sa ne aduca jucariile lasate de Mos pentru noi sub brad la ei. Jucarii pentru fiecare dintre noi: eu am primit un pisoi care toarce si miauna satisfacut cand il scarpin si pe care pot sa-l duc in lesa la plimbare.

IMG_20191227_170439853

A fost nevoie de un little helper ca ce a lasat Mosul remote sa ajunga in casa la noi.

Pentru un motiv sau altul, pentru ziua urmatoare Victor nu i-a mai lasat Mosului usa de la semineu deschisa.

Sarbatori fericite si un An Nou bun tuturor!

 

Read Full Post »

Tropaitul ploii de vara pe acoperis ne-a scos in fuga din casa pe mine si pe Victor. Am sarit in masina, agatand in trecere de pe masa din bucatarie cutia cu coloranti alimentari abia cumparata. Calatoria cu masina a durat pana s-a terminat garajul si am ajuns in mijlocul ploii torentiale.

Inainte sa iesim cu colorantul alimentar in ploaie in cautare de fun, apucasem sa ne jucam cu el la magazin, in rezervorul unui WC, unde am colorat pe rand apa in violet, albastru, verde si roz. Dupa care am tras-o. Eu cu un usor sentiment de jena, pentru ca ditamai capra. Victor – cu o fata care spunea in jur ca aia e adevarata viata. La sosirea acasa, vreo 40 de litri de apa din doua cutii cu care ne jucasem toata dimineata devenisera o parte roz, cealalta albasta. Partea roz de un roz extrem, pentru ca ‘sunt si eu copil, mami, nu pot sa fac luclulile chiar bine’.

Am avut fun cu colorantul si-n ploaie. Cu usa deschisa pe partea mea si cu Victor cu capul in poala si picioarele la usa opusa, am privit pe driveway picaturile de colorant facandu-se pete mari, si mai mari, si mai mari, pana nu le mai vedeam. Si pana cand portiera deschisa s-a murat bine, cu noi cu tot

Sa vedem de aproape cum e cu ‘Purple Rain’, am scos o mana si am pus cateva picaturi de purple pe parbriz. Nimic de repetat. Highlight-ul jocului cu colorantul in ploaie a fost cand norii s-au rarit si noi am coborat. Eu sa torn vopsea de prajituri si oua in santul de pe marginea strazii, in dreptul cutiei noastre de posta, Victor sa astepte paraul spontan si colorat 5, 6 metri mai inclolo, la scurgerea in canalizare.

Am pus apoi apa albastra la radacina unei flori, toate culorile in WC-urile si chiuvetele noastre si, cand a iesit soarele, in raul, canalizarea si WC-urile din parc. Si, pentru amintiri care nu trec cu una, cu doua, pe maini,

Read Full Post »

Au bagat cursa de Paris din Indianapolis. Nu-mi vine sa ‘iu-hu!’, ca te rup preturile daca pui mouse-ul pe ea sa o rezervi special (ceea ce ne face sa ramanem fanii curselor din Toronto). S-a nimerit insa ca mamaie si  tataie sa plece inapoi acasa cu primul avion care a zburat vreodata din Indianapolis spre Paris. Si sa sara un schimbat de avion prin State, pe un aeroport colector. Avusesera destul la venire, cand KLM si Delta le-au facut harcea-parcea biletul, de au sosit 12 ore mai tarziu.

Primavara devreme in Indiana e cel mai bun timp pentru o vacanta: verde, optimist, temperaturi confortabile de umblat pe-afara si tantari inca prin oua. A fost mult verde si pentru mamaie si tataie, care au luat la pas parcuri locale sau parte din reteaua nationala de rezervatii naturale. A fost si ceva albastru, de la lacul Michigan si lacurile care ne-au mai iesit in cale. Si gri de la betoanele din Indianapolis.

tn_IMG_4092

A mai fost si rosu ca sangele, chiar de la sange: a 2-a sau a 3-a zi, tataie, care prinsese un elan de licean la plimbarea printr-un parc cu vai de necoborat prin locuri neamenajate, si-a zdrelit adanc o gamba incercand sa coboare o prapastie la intamplare. Tot in ziua aia a cazut si mamaie, dar in fund si pe o poteca amenajata. Fara zdrelituri la ea, s-a pastrat pentru cazatura zdravana de mai tarziu din fata casei. Mamaie a mai cazut o data in parcul de langa noi, distantandu-se astfel lejer in clasamentul primaverii si de bunica, plecata din Indiana cu o cazatura si cu un ochi vanat, si de tataie.

Mamaie si tataie au avut sansa sa-si raspunda la intrebarea cum e cu scoala la americani. Pe care intrebare nu stiu daca s-au pus-o, dar s-a nimerit sa dea peste raspunsuri pentru ca au fost aici in perioada proiectelor finale ale claselor lui Liviu, a show-urilor lui de fizica si la serbarea de final a lui Victor.

tn_IMG_4719

Tataie a avut si Romania lui cu el: toata vacanta a luptat cu adversarii politici pe Facebook. Numai ce-l auzeai despre ce replici a dat si cui, si despre cate like-uri au primit comentariile lui. America si-a documentat-o personal, loc cu loc, imbogatind Facebook-ul cu sute de diferente ilustrate America / vs. / Romania.

Mamaie a avut si ea razboaiele ei. Unul a fost in el cu cateva zeci de pastile devenite jucarii pentru Victor, pastile al caror numar a incercat toata vacanta sa-l controleze. Fara mare succes, nepotul mai vroia mereu cate ‘macar una din fiecare’. Numele de cod al noilor jucarii: ‘secretele’. De cateva ori pe zi, numai ce-l auzeam pe Victor: „- Mamaie, hai sa ne jucam cu secretele!” Modul de joaca: mamaie ii ‘picta’ cu pastilele obiecte, diferite creaturi sau scene din povesti stabilite de comun acord. Un partener redutabil de joaca mamaie: rezista si la desenat, si la facut si jucat cu barci de hartie, si in general!

tn_IMG_5280tn_IMG_5283

Pentru un plus de autenticitate, cand o firma de tranzactii imobiliare a incitat cartierul la un ‘garage sale’ comun, am scos si noi ceva pe driveway. Pana la final, am gasit 3 dolari in borcanul lasat afara, si doua incaltari de-ale lui Victor mai putin.

tn_20180512_161003

Dar totul a fost bine cand s-a terminat cu un zbor inaugural Indianapolis – Paris. In aeroport, un turn Eiffel in miniatura, intr-un loc special amenajat, ii imbia pe pasageri la o poza sau un selfie. La poarta de imbarcare, festin in toata regula, in fundal cu conferinta de presa tinuta de primarul Indianapolisului si oficiali francezi din reprezentantele americane ale unei institutii sau alta. De dincolo de usa avionului am aflat ca toate fusesera bine de data asta cu Delta, cu exceptia unor turbulente care i-au zgaltait prelungit si i-au tinut ceva timp cu sufletul la gura.

tn_20180524_163008

 

Read Full Post »

Older Posts »

%d blogeri au apreciat: