O amintire solida despre Halloween e una care, la 10 zile + distanta, e inca vanata. Ca muscatura de viespe de pe coapsa mea stanga.
Sa-l traiesti pe Hitchcock la tine acasa, cu yellowjackets in loc de pasari, e tot un fel de horror-thriller. Dupa ce s-a lasat rece, cu cateva zile inainte de Halloween, niste viespi (initial am crezut ca sunt albine pentru ca erau micute si aratau mai mult ca albinele) si-au facut cuib undeva in instalatia de caldura/aer conditionat. De unde au inceput sa scoata cap dupa cap. Le stiam din vara, cand le observase Liviu cuibul in peretele semineului pe dinafara, perete in care intrau printr-o fanta din constructie. A incercat el atunci sa le extermine. Cu mila, si el credea ca sunt albine. Drept care nu a avut succesul luptatorului anti-viespi neinfricat de alta data. Ne lovim acum de ele prin sufragerie (mai ales): unele bazaie pe tavan, altele dupa jaluzele, unele sunt moarte (sau probabil amortite) pe jos. Cand ies din instalatie, unele pica direct intr-un lampadar si se coc instantaneu. Ne muta mirosul nasul din loc seara pana aerisim la loc (au cazut si cate 10-15 pe seara).
Am program zilnic cu asta mic de adunat viespi inerte de pe jos si scos afara din casa. Initial, crezand ca sunt albine, le strangeam pe cele adormite sa le punem la somn intr-un loc linistit si moale, sa avem ce observa la primavara, cand banuiam se se vor trezi la viata. Dupa ce una din ele m-a muscat in seara de Halloween, la intoarcerea de la bomboane, am zis sa ne dam iarna asta doctoratul in altceva decat insecte agresive.
Cat despre agresivitate, dupa muscatura am avut ceva bataie de cap cu reactiile corpului meu la excesul de histamina. Inclusiv cu faptul ca ma trezeam a doua zi spunand si facand lucruri fara intentie. Asta poate suna haios acasa, dar la volan si la servici n-a sunat. Ca invatatura de mine de dat mai departe: e de stat departe de viespi / yellowjackets, muscatura lor poate provoca soc anafilactic.
N-ar trebui sa ma plang insa de efectele reactiei la histamina din cauza viespii dupa ce alaltaieri, dupa o sperietura sora cu moartea, m-am umplut aproape instantaneu de pete rosii si umflate pe piele si a doua zi nu mai puteam deschide ochii de umflati si mintea de confuza. O imagine numai buna pentru Halloween. Dar, pentru ca sarbatoarea trecuse, una numai buna de dus la doctor la ajustat.
In rest, au toate bune anul asta de Halloween in zona asta de lume unde sarbatoarea are si spirit pe langa target-urile de vanzari (care vanzari au mers super-bine, americanii au cumparat bomboane si accesorii de peste 9 miliarde de dolari, bani mai multi decat anul trecut). In zonele unde am halloweenit noi (3 – intr-un parc, la scoala la Liviu si prin cartier), sperietura a fost sub control. Cu exceptia de care spuneam: viespile noastre, cu care inca ne mai batem mintea cum sa le scoatem din instalatia de caldura / aer conditionat, din casa si din fricile mele.
Ouch 😦
ApreciazăApreciat de 1 persoană