Am avut fun cu copilul in avion. O data cu parasolarul de la hublou, facut de el orga de lumini. Singurul parasolar ridicat in zona vizibila de la noi din Boeingul 777 care ne-a traversat continentul de la Toronto la Vancouver (oras la 11 ore distanta de noi cu aeroporturi si transferuri si 3 diferenta de fus orar).
Cand copilul tau face asta, ca parinte nu vrei sa te uiti in ochii vecinilor. Pe care ochi, fie ca dormeau, fie ca se uitau la vreun film, ii vedeam cu privirea periferica izbiti intermitent lumina soarelui de deasupra norilor, intrata in semi-intunericul din avion doar prin hubloul de langa noi.
Dar oda plictiselii, pentru ca aducea cu ea pauze de hublou. Multe din ele folosite de Victor sa stea sub scaune, unde picioarele vecinei de la margine erau limita. Sa n-o mai îîie pe la picioare, il scotea taica-sau pe culoar. Repetat, spre zambetul devenit grimasa al insotitorilor de bord care acum sunt tot timpul cu carucioarele pe culoare sa vanda sandwich-uri si bauturi. Atat de repetat incat a renuntat la un moment dat sa-i mai ceara vecinei sa intre pe scaunul lui. Statea in picioare intre randurile de scaune si doar ni-l pasam pe Victor pe deasupra capului ei pentru turele cu taica-sau prin avion. Speram sa cedeze vecina si sa plece pe unul din locurile libere care erau ici-colo. N-a cedat, si-a gasit Liviu un loc in alta parte si s-a asezat acolo. Cu intelegerea ca, daca am nevoie, sa ridic mana ca ma vede. Am tot ridicat mana pana i-a picat pata unui multigenar de alaturi, care a rabufnit rautacios la un moment dat si Liviu a ramas iar fara loc. A intrat la al lui cand pilotul a anuntat ca incepe procedurile de aterizare. Atunci abia a adormit Victor, care depasise cu trei ore ora de culcare. Si vecina cu el.
S-a trezit la iesirea din avion. Apucase numai vreo 20 de minute de somn, dar parea revigorat total. Un îîit n-a scos pana la hotel. Bine, l-a ajutat esential faptul ca in masina care ne-a dus il astepta un catel vorbitor si cantator (care urma sa fie urmat de o valiza de alte jucarii). Toate in legatura cu matusa si unchiul lui de pe partea asta de continent.
Catelul l-a oprit din plans si l-a imbunat si a doua zi la 4:35 dimineata (7:35 in Indiana, acasa la noi, ora lui de sculare), cantandu-i cat putea el de tare (si putea) ‘Alouette‘.
Catelul intr-o varianta fara cuvinte, pe care le punea in melodie Liviu, cu ochii scosi de somn, intr-o traducere aproximativa:
‘Pasare,
Draga pasare,
Te voi jumuli.
Iti voi jumuli capul,
Iti voi jumuli capul, etc.‘
Deci mai intai fost copilul cu plansul. Apoi catelul cu cantatul. Niciunul cu optiune de dat mai incet. Doar taica-sau care a urmat putea fi dat, cu varianta lui romaneasca si ad-hoc de la ‘Alouette‘. Doar ca el era in the mood si, in loc sa taca, isi imagina ce posibilitate au vecinii sa ne identifice dupa zgomotele pe care le faceam. Anume exact cea pe care au avut-o americanii, cand au realizat ca rusii au lansat primul satelit Spoutnik pe sestache, sa vada pe unde e. Mi-a explicat si cum, dar la ora aia functionam cu toate la limita de avarie, a trecut pe langa mine toata fizica din inteligenta americana din ’57 legata de spatiul extraterestru.
La 6:30, cand a deschis la masa, eram acolo. Noi sa mancam, Victor sa be baraie la cap non-stop sa-l scoatem din scaunel.
Dar totul e bine cand se continua cu bine. Cand nu, nu. Ziua de Vancouver a continuat cu ploaie si noi murati prin ea, intr-un loc in care ploua aproape jumatate de an pe an si de doua ori mai mult cantitativ fata de Londra.
Dar era doar prima zi dintr-o serie de zile care urmau sa ne arate la ce ar fi trebuit sa ne asteptam de la vacanta petrecuta intr-un oras nord-american de pe coasta Pacificului cu un copil de nici doi ani de mana / in brate / cocotat dupa ceafa / in alergare / in carut / in locuri si feluri de anticipat pentru noi, dar pe care speram sa le sarim dar n-a fost asa.
Ha, voi ati venit la Vancouver si eu am plecat. Ieri a fost frumos, zilele dinainte au fost din alea de sa-ti iei lumea in vap. Si luna martie in general. Dar vine la pachet cu un februarie care a fost superb.
ApreciazăApreciază
Tocmai acum ai plecat, Paula … 😉
M-am gandit sa-ti dau un mesaj pe Linkedin, dar dupa prima sau a doua zi mi s-a stricat / ars laptop-ul. Am avut apoi unul de imprumut, dar parola de intrare pe Linkedin o stia numai calculatorul. Next time, sau te asteptam in Indiana daca vrei sa-ti mai confirmi inca o data, prin comparatie, in ce loc minunat de pe planeta asta ai ales sa stai 🙂
ApreciazăApreciază
Pai astept poze si impresii cu orasul, daca ai apucat sa aduni vreunele 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Oare voi ati apucat sa vedeti Vancouver-ul cat ati stat in Montreal, Claudia? Daca nu, mergeti, e sigur pe gustul vostru (muuult munte in jur, SUPERB, si ocean).
Noi am mai fost inainte sa-l avem pe Victor. Atunci ne-am bucurat de oras, de imprejurimi, am fost vreo 2, 3 zile pe insula Victoria. Acum … hotel in downtown si miscari scurte, in jur.
ApreciazăApreciază
N-am apucat si cine stie daca vom ajunge – eventual tot cu ceva legat de munte 😀
ApreciazăApreciază
Prin Indiana nu stiu cind si daca, poate doar daca trec pe deasupra, cu avionul. Acum sint la Washington, 18 grade si soare. Lumea pe aici a trecut direct la rochii si slapi ( la slapi a trecut in Vancouver, dar acolo m-am obisnuit si apoi nu avem iarna). Ce sa zic, nu pot sa ma pling de cald, dar cindva o sa ma invat cum sa fac bagajul pentru calatorie ( ca si in octombrie la Boston am nadusit). Ai adresa mea in raspuns, pentru cind si daca mai veniti.
ApreciazăApreciază
Noi vom reveni cu siguranta acolo. Sanatosi sa fim!
Inteleg cum sta treaba cu tine si Indiana, sa ne faci macar cu mana din avion.
Sejur frumos in DC, ca e vacanta sau in legatura cu job-ul!
ApreciazăApreciază
hello Indy , flyover 🙂 Vancouver ul e super, super…..departe 🙂 ( pana si eu ma plictisesc ) dar tare frumos . ( am skiat in whistler on 4th of july 🙂 fara ariticii )
Intorceti-va cu bine ca V sa incerce functionalitatea hublourile de pe partea cealalta 😉
xox j
ApreciazăApreciază
si PS . anu’ asta cherries or sa se arate cu mare intarziere , taman ~ de Pastele ortodocs . Mai aveti zile de vacanta ?? ( sa va reveniti- just saying )
ApreciazăApreciază
Jo, suntem inapoi.
Daaaa, Whiiiiistler!!! 🙂 Pentru unii e de ocazii special acum, cand statul in masina e stat pe ghimpi. Pentru niste ani.
Si iar da, nimic din ce este legat de hublou nu e strain pentru noi
ApreciazăApreciat de 1 persoană
🙂 Welcome back , indy ! Xo , j
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Multumesc, Jo! Bine te-am regasit! 🙂
ApreciazăApreciază
xx,J. sa-i dau idei ?? daca n-a ajuns sa prospecteze ??!! 😉 https://www.facebook.com/video.php?v=958669184195717&fref=nf
ApreciazăApreciază
Jo, nu mai am Facebook, nu mai vad nimic acolo. N-ai un rezumat mic? 😉
ApreciazăApreciază
hi Indy , da, am observat ca nu mai esti fata de carte 😉
rezumatul ar lua total * savoarea* alpinismului . O sa incerc sa gasesc U2B ul si sa-l pun aici .
Cum e la voi ?? a venit si vara noastra ? caci aici sarim urgent in ea. .Aia prima,…. tine asa, 2-3 zile ,cat sa ne amageasca si apoi…cald, cald cald .
xo .j
ApreciazăApreciază
Jo, hai ca nici fatza de blog nu prea mai sunt, raspund joia si vara. Dar uite, e cumva vara si raspund.
A propos de asta, si aici e 2, 3 zile super-vara, o saptamana primavara. Acum suntem in perioada de primavara, cand ploua mult si folosim haine groase. E 10 seara acum, afara sunt 8 grade in Celsius, dar noi stam cu aerul conditionat pus de-mi clantane dintii sub doua paturi, imbracata (dintr-un motiv sau altul, in casa e cald fara aer conditionat iar Victor nu poate dormi altfel la cum il imbrac eu de gros, sa nu-i fie frig ;)).
ApreciazăApreciază
Sorry indy. 😦 np ,esti mai ocupata ca mine si oricum n-am expiration’s limit 😉 Ne gasim cand ne gasim 😉
Noi trecem perioada de geam deschis, placut , pana ne ‘galbeneste polenul si stranutul .:):) AC, cat mai tarziu posibil caci nici eu nu ma imprietenesc cu el usor .
All the best 4 Md. Xxxx,j
ApreciazăApreciază
[…] cante, sa spuna cateva cuvinte, sau macar sa latre cand sunt apasati pe o labuta sau alta. Cum face Pepe, cainele verde primit de la matusa si unchiul din Vancouver (si botezat asa de taica-sau pentru ca […]
ApreciazăApreciază