Daca mai tineti minte, acum trei ani pe vremea asta ningea atat de mult in Romania incat vedeam la PRO cum Dramboceanu ajungea pe acoperisurile caselor fara sa se urce. De acolo, cu microfonul in mana, spunea la lume care a mai murit si care a mai scapat. Desi departe de epicentrul codului rosu din care transmitea Dramboceanu, de la zapada aia i s-a tras si lui socra-meu. De fapt zapada doar l-a bagat in spital la Pitesti cu ruptura de sold. Acolo a fost operat si operatia a iesit bine. Doar ca a doua zi dupa interventie l-a jefuit unul aciuiat sanatos prin spital, sa treaca de iarna, care i-a luat in fata lui banii din portofel. Motiv pentru care lui socra-meu i-a stat inima de la enervare.
Socra-meu, dealtfel, un tip mult peste medie de destupat. Primul ridicat prin carte dintr-o familie simpla dintr-un sat argesean. Ne povestea cum tatal lui nu venea la oras cu el pentru ca nu avea incaltari si nu vroia sa-l faca de rusine. Incaltari ii luase lui, sa se duca la scoala. Socra-meu a invatat carte pana s-a facut profesor de fizica. A fost cel care a facut ca dupa el in neam sa nu-i mai fie nimanui rusine ca nu are cu ce se incalta.
“Peste veacuri, toate-s fleacuri.” – era una din vorbele de duh ale lui socra-meu. Vorba pe care o potrivea unui moment sau altul, sa te faca sa realizezi ca situatiile de criza nu exista si ca ce exista sunt numai oameni in situatii de criza. Si sa te faca sa pui lucrurile in perspectiva. Optimist, a facut fleacuri din greutatile peste care a dat, dintre care si cateva probleme medicale care de obiceai omoara. Si a mers cu optimism mai departe pana cand, obosit de atata suferinta, nu a mai putut face fleac din jaful caruia i-a fost victima ca bolnav imobilizat la pat intr-un spital romanesc al secolului 21.
Anul asta i-am facut pomenirea aici, la biserica romaneasca de la Indianapolis. Socra-meu era si rezident american, il stia lumea. Multi si-l aminteau ca pe un om chiznovatic si sociabil. Sa nu mizam numai pe memoria cunoscutilor, pomana a fost si cu leaflet-uri despre el.
Si mai ales a fost cu coliva facuta de mine. Prima incercare, primul succes la public. Mi-a spus Liviu, care s-a ocupat cu distribuirea. Au fost doua colive, un bob nu a mai ramas. Fiersesem la ea doua treimi de noapte, pentru ca am cumparat graul toti trei (eu, Liviu si soacra-mea) ca niste plutasi, am ales la intamplare tipul de grau din cele 4-5 pe care le-am gasit aliniate unul langa altul. Educated guesses, prin eliminare, doar ca eu si Liviu nu aveam niciun fel de educatie in materie iar soacra-mea ar fi mers la sigur daca scria ‘arpacas‘ pe el si nu scria. A ramas usor rezistenta coaja la mescat, dar parea mai interesanta consistenta asa, printre kilogramul si jumatate de nuci la doua kilograme de grau si bratul de arome si stafide. Chiar buna, sper c-a fost OK si pentru socra-meu.
La pomana, eu am fost responsabila cu gustarea, cu Liviu mana dreapta (duminica, dupa slujba, la biserica romaneasca din Indianapolis se serveste un brunch, pentru care o familie sau alta voluntariaza sa-l ofere; varianta pentru care am optat si noi cu pomana). 100+ de persoane, ne-am fi prins nasul rau daca nu sareau si cateva romance (evident) saritoare sa ne ajute cu servitul.
Soacra-mea a avut sector la Victor. Care Victor a mers non-stop cele 4-5 ore petrecute in subsolul bisericii romanesti de la Indianapolis, urmat ca o umbra la fel de non-stop de soacra-mea. Cu o pauza amandoi, cand mergeau prin spatele meu prin bucatarie. Si cand l-am facut pe Victor una cu podeaua sau ce era pe jos, la o schimbare de directie in alergare, de a trebuit ca Victor si umbra lui sa se uneasca unul in brate la alta pentru jumatate de ora cat a durat plansul.
Aici, jos, cu exceptia absentei motivate a lui socra-meu, toate au fost in regula. Speram ca si acolo sus.
E mare lucru sa ai in viata ta oameni de care sa iti amintesti cu atata dragoste si respect.Dumnezeu sa-l odihneasca.
ApreciazăApreciază
Da, Lum, e. Sa-l odihneasca!
ApreciazăApreciază
Dumnezeu sa-l odihneasca si pe voi sa va tina sanatosi sa mai pomeniti…
ApreciazăApreciază
Multumim, Gabi. Si da, Dumnezeu sa-l odihneasca.
ApreciazăApreciază
R I P .
Cineva acolo sus va iubeste !
ApreciazăApreciază
Jo, tu de fiecare data pari ca stii ce spui, mergem pe intuitia ta 😉
ApreciazăApreciază