Sunt de nicaieri, in masura in care am vazut ca pot fi de oriunde. Ca pot fi dincolo de despartiri, de doruri, de lacrimile instrainarii. Ca pot fi alta si alta, fara legatura, fara legaturi.
Tarasc radacinile dupa mine. Infipte in amintiri, lasa sa urce in mine iluzia apartenentei.
Foto: Google
Anunțuri
n-o sa ajung niciodata atat de departe cu instrainarea…
ApreciazăApreciază
… desi la Montreal ai ajuns 🙂 Pai cred ca e foarte probabil sa fie cum spui, pentru ca totul e subiectiv si contextual.
Uf, eu sunt mereu circumspecta cu cuvintele cu sensuri definitive! 😉
ApreciazăApreciază
Cristina, esti puternica, frumoasa si buna!
ApreciazăApreciază
Nici in povestile mele despre mine nu e asa frumos 😉
ApreciazăApreciază