Nervoasa marea azi. In prima pauza de somn a lui Victor m-am dus eu prima afara, sa simt vacanta. Facem cu randul. Pe malul marii, de cand am venit, n-au schimbat steagurile rosii care avertizeaza ca marea e agitata. Pentru realism, azi ar fi trebuit sa le puna de un rosu mai intens. Chiar grena. N-am inaintat in apa mai departe de nivelul genunchilor, pentru ca atunci cand veneau valurile apa imi ajungea oricum pana la gat. La retragere, imi lua nisipul de sub picioare cu picioare cu tot. Eram cativa in apa, pe care ne juca marea pe degete: ne tara spre adanc sau spre mal, ne rasturna cu fiecare val mai aratos, ne ce vroia ea; alegerea noastra era doar sa stam sau sa plecam. Cred ca cel mai mult fun la ora aia l-a avut marea cu un mexican mic, chel si rotund, aflat la cativa pasi de mine. Care mexican se tot aduna de pe la fund cu fiecare val.
Liviu n-a mai apucat sa aiba partea lui de azi de vacanta in pauza de somn a lui Victor: copilul si-a incarcat bateriile mai repede decat am socotit (sau sperat) noi. Tot la mare ar fi tras si el, dupa ce o ratase si aseara, pentru ca inchisese. Aici marea inchide la 7 seara, cand, daca ai vreun gand de baie, vine unul si zice nu, ca te mananca rechinii. Ma gandesc ce-or fi facand rechinii pana la ora aia, ca ziua nu ne zice nimeni de ei.
In piscine nu sunt rechini, dar le inchid tot de la 7 seara la 8 dimineata. N-ar face rau sa puna vreo 2 in fiecare daca chiar le vor fara lume dupa ora inchiderii, ca nu multi par ca citesc placutele cu reguli interne. Sau li se rupe, pentru ca sigur le spune asta si concierge-ul care le face turul complexului la sosire.
Asta sa nu intrebe si ei ca Liviu de piscina pe marginea unei piscine, sub ochii siderati ai mexicanului din personal care a fost nevoit sa-i raspunda. Si care mexican cel mai probabil si-a tot zis pana la capat ori ca Liviu e un idiot, ori ca nu a inteles el intrebarea. I-a raspuns insa politicos ca cea mai apropiata e la trei metri mai incolo si e cat jumatate de hotel de lunga. Liviu intrebase de fapt de „la palapa” (= piscina), obiectivul identificat cu numarul 18 pe harta hotelului, despre care el, la spaniola pe care o stie, credea ca e un restaurant pe care nu apucase sa-l vada.
Complexul are vreo 8 restaurante si nu m-a interesat cate baruri, sa tot mananci si sa bei. De fapt, in ce priveste restaurantele, doar la unul din ele sa tot mananci si sa bei. La celelalte 3 pe care am avut noi sansa si Victor rabdarea sa le incarcam, primul lucru pe care l-am auzit de la chelner a fost ca portiile sunt foarte mici si, daca vrem sa simtim ca am mancat, putem comanda mai multe. Eu am comandat totusi numai cate o portie din cele doua feluri si din desert, si tot ce am mancat incapea lejer in causul palmei mele. De fapt portiile nu erau mici, ci numai sanatoase, pentru ca la un stomac cat un pumn n-are nicio noima sa-i dai mai mult. Doar ca nu-i dai stomacului, ci limbii si poftelor.
Dar viata de seara e mai mult decat cu mancare. Are si spectacole, in barurile si restaurantele din zona comuna. Intr-o seara au adus un Michael Jackson si niste fete care i-au dansat in jur, aseara o trupa de acrobati care au improvizat un circ intr-unul din baruri, in seara asta niste alti cantareti si dansatori, in doua spectacole in locuri diferite. Si tot asa in fiecare seara, sa nu simta turistul ca e boring la ei. Si nu spune asta nici macar Victor, pasaroi de noapte, care nu spune nu la un bar daca somnul numarul doi se intampla tarziu si-l apuca 11 naptea treaz. Si cred ca nu e singurul caruia ii place la bar, am vazut ca sunt optiuni si pentru cocktail-uri de copii. Doar ca el, spre deosebire de noi, n-are liber la zahar,. Ramane la cel natural, din fructe. Fructe si mananca toata ziua, mai ales pepene rosu. Si lapte. Ambele din partea hotelului. Pentru prajituri – mereu altfel, mereu nedorit de bune – suntem noi acolo. Abia asteptam sa scapam de ispita! Ne doare constiinte la cat zahar am mancat. Si mintea la ideea ca va fi dur sa-l dam jos.
Greu tare la all inclusive-ul asta daca se lasa cu un asa creativ condei 🙂
Si mai ai si net, pai asta-i boierie!
„La mine” in Cuba piscina si marea erau non-stop, rechini in iazul hotelului, dar nu si in mare, e drept ca aveam doar o piscina, patru baruri, trei restaurante si cate doua spectacole diferite pe seara.
ApreciazăApreciază
:)))) Pe aia cu rechinii din iaz o retinusem din postarea ta de la intoarcere. Si da, greu, stii bine.
Cat despre net, pai tine nici nu ti- trebuit. Eu ce sa fac in pauzele de somn ale lui Victor?! Blog si Animal Planet.
ApreciazăApreciază