La liceu la Liviu, din 186 de zile de contract anual pentru profesori, doar una e a lor: prima dupa ce elevii pleaca in vacanta mare. In dimineata zilei aleia, imbracati care cum se simte bine, se intalnesc, isi iau breakfast-ul impreuna la scoala, dupa care trag linie sub ce s-a intamplat peste an: nominalizeaza cel mai bun profesor, pe cei cu un merit sau altul si dau la final dau caramizile de aur (un premiu cam ca Zmeura de Aur, doar ca nu e dat celor mai slabi profesori, ci acelora prinsi sau turnati ca au facut-o de oaie cumva).
Profesorul anului e ales dupa ce directorii si sefii de departamente fac nominalizarile. Nu e afisat clar ce criterii au de ajung sa nominalizeze pe cineva, de stiut se stie ca e dreptul lor sa o faca. Votul e electronic, voteaza toti profesorii si aleg doar unul dintre cei cativa finalisti. Criteriile lor: paginile de prezentare pe care sunt pusi sa si le faca nominalizatii, simpatia pentru cineva sau altcineva dintre cei de pe lista, spiritul de colegialitate si ce s-o mai simti fiecare dator sa puna in balanta. Castigatorul primeste un clopot de aur (in care aurul de pe el e cu numele acolo), plus cateva sute de dolari. Cine castiga pe scoala concureaza mai departe pe corporatie si stat, ca mai tarziu invingatorul sa ii stranga mana presedintelui SUA intr-o ceremonie speciala organizata la Casa Alba.
Pentru burse externe scolii obtinute, rezultate bifate prin intreceri scolare, etc., se primeste un mar de aur cu aur ca pe clopot, dar ingrijit facut dealtfel. E o recunoastere de merite insotita de strangeri de mana din partea conducerii. A primit si Liviu vreo doua anii trecuti.
Caramida de aur e cireasa de pe tortul intalnirii, pentru ca toti asteapta sa vada cine si pentru ce si-o ia. Nu mai tin minte pentru ce intamplari spunea Liviu ca s-a dat in anii trecuti, dar stiu despre una de anul asta, povestita de o directoare de-a lor. Se duce un elev la ea sa reclame ca i s-a furat ceva dintr-un dulap. Femeia merge la incaperea cu monitoare, unde duc firele de la toate camerele de supraveghere din scoala si incearca sa vada ce s-a intamplat in intervalul despre care pagubasul vorbea, totul petrecandu-se in timpul unei ore. Mai intai vede pe camera un profesor mergand pe un hol. Apoi un elev tot acolo. Se intalnesc, se saluta, dau mana unul cu altul, dupa care o iau fiecare in alta directie. Se duce directoarea sa identifice copilul si vede ca in perioada respectiva trebuia sa fie la ora impreuna cu profesorul care bantuia si el pe hol (la ei in scoala e de obicei militarie, stii intotdeauna care si cate minute a plecat pentru ca elevii si la WC se duc cu bilete de voie semnate de profesor la plecare si venire, au niste permise de trecere pe coduri de culoare mari cu care sunt obligati sa circule la vedere oriunde altundeva s-ar duce, etc.). Deci da, caramida de aur a mers la profesorul care nu numai ca umbla creanga intr-o ora cand era de presupus sa fie la catedra, dar mai si dadea mana cu un hot.
Anul asta, clopotul de aur a mers la Liviu, recunoscut de scoala lui ca Teacher of the Year dintre cei 100 si ceva de profesori. Si unul din mere, primit din partea departamentului de stiinte pentru show-ul de fizica de anul asta. Dar si anul i-a fost unul plin, nu prea si-a prea vazut nervii aranjati la dunga pana azi, cand a luat vacanta. Dar e o meserie care ii place si spune ca i se potriveste. Acasa e in fiecare an Husband of the Year. Dar aici e mai simplu, cunoaste comisia de evaluare, care oricum are doar o alternativa.
Felicitari! Merita sarbatorit:))
ApreciazăApreciază
Multumim, Diana. Inca n-am facut-o, dar cum gasim un loc potrivit in vacanta asta care sa ni se pare potrivit pentru asta, cum o facem.
Ma bucur ca ai trecut pe aici. Stai in California?
ApreciazăApreciază
Da Cristina, prin California. O sa mai trec, te bag in blogroll!:)
ApreciazăApreciază
1-1
Dar am vazut ca tu ai in plus o amenda de plata, deci e 1-1 doar in blogroll 😉
ApreciazăApreciază
Wow! Felicitari! Le merita cu prisosinta!
Arata foarte bine premiile! Dar cred ca satisfactia si mai mare era daca primea o veverita de aur 🙂 Ce zici? 😉
ApreciazăApreciază
Svea, incep prin a-ti multumi, pentru felicitari, pentru ca asa e mai cuviincios si chiar esti draguta. Dar pe urma vin si te intreb: chiar crezi ca o veverita de aur e mai valoroasa decat toata veveritimea noastra miscatoare? Veverite are. Ce ii trebuie, e un milion de dolari, sa nu se mai duca la scoala si cu grija ca trebuie sa-si puna de-o parte si bani de pensie, ci numai din placere. Dar pentru asta jucam la loto, avem obiectiv separat 😉
ApreciazăApreciază
Uau, ce tare! ce fin VIP avem! poate va faceto o livada cu mere, cu atatea premii 🙂
la mai mare, oameni buni! de anul viitor te asteptam si pe tine la interval, crisa!
ApreciazăApreciază
Da. Cutz, de toata isprava. Cat despre fructele de aur … cu trei mere nu se face livada. Mai are de pus osul pentru asta.
Referitor la mine … Cutz, sa lasam asta campionilor de vocatie.
ApreciazăApreciază
He, he,he…de la inceputul postului asteptam sa vad daca Liviu a fost numit preofesorul anului,dar m-ai tot dus cu vorba…. Felicitari Liviu, meriti premiul cu prisosinta, pentru pasiunea pe care o ai pentru fizica si pentru cat suflet pui ca sa transmiti tot ce stii mai departe, elevilor tai. Si daca vreti sa sarbatoriti in Gibraltar il pun pe Clive sa-ti cante de dor si voie buna.
ApreciazăApreciază
Dana, multumesc. In numele profesorului anului 😉 Un cantec de dor si voie buna de la Clive? 🙂 Asta da sarbatorire! Dam semn daca ajungem in zona, poate ne strangem mainile.
ApreciazăApreciază
felicitari 🙂 (clopotelul suna? 😀 )
ApreciazăApreciază
Mimi, e chiar Mimi! 🙂
Iti multumesc in numele lui. Da, suna, e o talanga adevarata.
ApreciazăApreciază
heheheeeeeeeeee, Congrats!
oare se pot face transferuri inter…statatle?
Kiddind!
Găsiți repede un loc de petrecut, merită evenimentul!
🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc, Dagatha. Da, se merita, am pornit in cautarea locului.
Gluma ca gluma, dar de putut se poate orice.
ApreciazăApreciază
felicitari si la mai multe
ApreciazăApreciază
Multumiri, Carmen, la mai multe sa fie!
ApreciazăApreciază
hm, mi se pare mie că înainte de această premiere l-am mai premiat eu pe blog, nu, pentru simplul motiv că ştie fizică… aşa că să ne trăiască premiatul şi să fie mentor pentru cât mai mulţi tineri care altfel n-ar şti ce să facă din viaţa lor…
şi-apoi felicitări pentru că nu v-aţi stricat vacanţa din cauza românilor plecaţi la furat. acum cine ştie ce miere e pentru ei în Barcelona, că în Madrid noi nu am întâlnit. sau sunteţi voi foarte atractivi… şi noi respingători! (ce penibil motiv!)
te îmbrăţişez şi abia aştept să vii în România. vii? mă anunţi?
ApreciazăApreciază
🙂 Multumesc de gandurile bune. Profesorul o sa si le ia singur pe ale lui 😉
Nu stiu cat de atractivi suntem, dar parem putin cu capul in nori cu hartile fluturandu-ne in maini pe la colturi de strada si aparatele de fotografiat si filmat de gat. Din pacate pentru toate victimele (am intrat de doua ori in doua sectii de politie diferite, unde erau cel putin 4-5 cu aceeasi belea, tocmai intamplata), suntem multi in club aici la Barcelona.
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru articol! Românii nu sunt doar căpşunarii lor, sunt oameni inteligenţi, care de multe ori sunt puşi în situaţii ingrate.
Echipa noastră din Buzau este alături de voi.
ApreciazăApreciază
🙂 Ne-au purtat noroc (si) gandurile voastre, drept care supararea ne-a trecut aproape instantaneu.
ApreciazăApreciază
Felicitari, Liviu ma face sa imi doresc sa fiu si eu un profesor ca el, sper sa reusesc.
ApreciazăApreciază
Iti multumesc in numele lui, Sofia. O sa incerc si eu sa ma inspir, mai ales ca ii vad si bucataria 😉 Cat despre reusita ta, nu as vedea de ce nu. Mai ales ca te intorci la catedra cu elan dupa vacanta cea lunga. Iti urez sa te ajute si elevii, pentru ca asta e parte din reusita.
ApreciazăApreciază
ei, da, acum am o alta abordare a blogului, din perspectiva vazutului si placutului… 🙂
astept postarea scrisa in avion…
ApreciazăApreciază
aveți secrete de acum, ha?
😆
ApreciazăApreciază
Dagatha, cu siguranta mai multe decat inainte 😉
ApreciazăApreciază
Se putea sa ratezi tu vreo ocazie sa fii draguta?! 😉
E gata de 100 de ani, incerc sa o postez. Deja e coada in mintea mea si cu experientele de la Paris de pana acum.
ApreciazăApreciază
stai lishtinita ca ti le spunem si tzie, eshti prea de/a noastra ca sa nu te tzinem la curent. sigur, preferam o priza pe langa sotul tau, ca sa fii aproape de el, cand are nevoie de ceva sa/l slujeshti… 🙂
ApreciazăApreciază
Ana, mai sa nu inteleg ce scrii 😉 Cat despre secretele noastre atat de suculente, bine, sa i le spunem si Dagathei.
ApreciazăApreciază
[…] fost emotie la patrat, pentru ca era si cu sotul – celebrul de-acum profesor de fizica… ei doi ne-au fost atat de dragi sotului meu si mie incat parca am vrea sa aruncam in aer avioanele si […]
ApreciazăApreciază