De joi, de cand a nins, picior de veverita nu calcase zapada din spatele casei, cu toate ca le scosesem alune pe prag sa nu mai fie nevoite sa caute cu capul pe sub zapada ce au ingropat in toamna. Abia azi au iesit la masa, scormonind zapada dupa ghinde si alune de uneori numai varful cozii se mai vedea roscat pe intinderea de alb.
La cotitura, Liviu. Care, dupa ce a ramas fara eroarea 99 pe obiectivul aparatului de fotografiat proaspat intors de la reparat, doar cand doarme nu il are de gat. Intins prin casa, cu usa deschisa sau doar prin geam, le-a facut loc veveritelor sa intre in cartea noastra cu amintiri despre prima zapada din 2010.
Doamne, cat sunt de simpatice!!!! 🙂
ApreciazăApreciază
Superbe instantanee! Foarte bine face Liviu! 🙂 Mă regăsesc în descrierea făcută lui :))
ApreciazăApreciază
Mestere, o sa le transmit complimentul sa aiba motive sa se umfle si mai mult in blana 😉 Si mie mi s-au lipit ochii de geam de dragul lor.
ApreciazăApreciază
Svea, bine face si bine le face! 😉 Inteleg ca si pasiunea pentru poze sterge si cu tine pe jos cum face cu el … 😉
ApreciazăApreciază
Dragele de ele ! Precum caprioarele „mele” !
ApreciazăApreciază
Asa e, Leo, am vazut padurea ta alba cu urme de caprioare 🙂 E de la ei, de acolo de unde esti acum, sau de acasa?
ApreciazăApreciază
Da, e „de la ei”. Au o natura superba, padurea e la cativa pasi de casa. Asta e singurul avantaj… 😀
ApreciazăApreciază
Inteleg, Leo, restul sunt departe de casa si in niciun caz ca acasa 😉 Foarte frumoasa si iarna voastra! Mai ales ca e cu animalute … 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
Intr-o alta ordine de idei (vorbesc cam mult azi !), mi-as dori sa afisez pe blogul meu cateva bannere ale prietenilor virtuali. Ce zici, imi dai in banner cu ochiul zambaret ? 😀
ApreciazăApreciază
Leo, multumesc mult de invitatie! 🙂 Dar … nu am un banner cu blogul, desi mi-ar placea. Nici singura nu ma pricep sa imi fac, asa ca mai pritocesc putin problema pana s-o lega ceva cumva.
Am vazut de dimineata ca ai banner cu ceas … dalian, sa ii zic. Si poate ca ai vazut si tu pentru reconfirmare in coloana mea din dreapta 😉
ApreciazăApreciază
Ah ! Nu vazusem ! Multumesc foarte mult ! Dar si pentru bannerul cu Alex ! 🙂
ApreciazăApreciază
Tot de la tine si cel cu fetita, Leo, da …
ApreciazăApreciază
Aleam nu-s veverite……sunt veveritoi!
Vreau si eu veveritoi in gradina mea.
ApreciazăApreciază
Da, Sofia, subscriu, sunt ditamai veveritele (si le pot compara cu cele din parcurile din campus de la universitate, care sunt pe jumatate sau nici atat). Sunt niste veverite (foto)model 😉
Dar stii, am citit undeva, intr-un material despre speciile de veverite existente, ca sunt unele care ajung pana la jumatate de metru. Deci se mai poate.
Cat despre „vreau si eu” … planteaza aluni si/sau stejari in preajma si naturalizeaza cateva. Dar vezi sa nu iti isterizezi vecinii, ca uneori rod ce si unde apuca (se spune ca au lasat in State orase intregi fara lumina rozand firele electrice. Ba chiar au blocat o bursa facand acelasi lucru). Ale noastre au ce manca si sunt si asezate la minte, sunt pasnice.
ApreciazăApreciază
Noi nu avem veverite sau veveritoi, avem…………..pisici la geam!Mostenite pe langa curtea omului.La fel de simpatice, oricum.
ApreciazăApreciază
Hei, Carmen, La Multi Ani! In 3 sau in 4? 😉
Cat despre pisicile care sunt la fel de frumoase la geamul omului, total de acord!
Mi-au venit brusc in minte pisicile noastre de prin camin …
ApreciazăApreciază
Ce nostime sunt, vinvirițele tale! Parcă-ți veneau până-n pragul casei uneori…știu că ai mai pus pe blog fotografii.
Îmi place și cum sticlește zăpada sub ochiul fotografului!:)
ApreciazăApreciază
Nimic mai frumos ca veveritele in America noastra, Innu 🙂 Si vin pana in prag, da. Una, Coa, se apropie la doi pasi cand iesim sa le dam cate ceva de pe meniul lor cu preferinte.
In prag erau si alunele care se vad ninse. Cat despre ochiul fotografului, e cel banuibil in prelungirea zapezii spre interior, lungit astfel ca zapada sa ii straluceasca de la un nivel interesant in poze, respectiv al ei.
ApreciazăApreciază
La multi ani!In 3 deocamdata-mai sunt vreo 2 saptamani.Am sa-ti trimit o poza cu matele-stau ca suricatele la geam, zici ca le-am pus eu la vreo munca silnica.Cat despre cele de la camin……………numai ganduri frumoase!
ApreciazăApreciază
„Stau ca suricatele la geam” 🙂 🙂 🙂 Vor adoptie.
Poza cu ele … mna, mna, mna!!! 🙂
Bafta peste 2 saptamani! Si rezistenta maxima dupa! 😉
ApreciazăApreciază
Hmmm. se pare ca ochiul zambaret e ocupat, de vreme ce nu-si verifica mailul. 😆
ApreciazăApreciază
Dap, Leo, ocupatissim 😦 Dar nu suficient sa nu o zbugheasca intr-acolo urgent la citirea comment-ului tau! 😉
ApreciazăApreciază
misot websiteul , am raz cu pofta
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază