Sa aflu, sun la Spitalul de Ortopedie-Traumatologie Foisor din Bucuresti:

Robotul: Ati sunat bla, bla, bla, formati interiorul sau 0 pentru operatoare.

Formez 0.

Eu: Buna ziua, doamna. Ma numesc X si as dori sa vorbesc cu un specialist in legatura cu o fractura de sold.
Operatoarea: Care e problema?

Ezit putin, pentru ca vroiam intr-adevar sa vorbesc cu un specialist, dar continui:

Eu: Pai fractura de sold e problema. S-a intamplat cuiva din familie. A venit pe fondul unor complicatii care fac interventia chirurgicala dificila si as vrea sa aflu daca exista si alte metode prin care soldul sa se poata repara.
Operatoarea: Nu, nu cred ca exista.

Tac. Tace si ea putin, dupa care continua:

Operatoarea: Dar va dau la camera de garda daca vreti sa vorbiti cu un specialist.
Eu: Vreau. Multumesc.

Telefonul suna, raspunde cineva. Doar imi dau seama de asta, pentru ca de spus, celalalt nu spune nimic. Spun eu:

Eu: Buna ziua!

Persoana de dincolo continua sa taca, dar ii aud respiratia. Merg mai departe:

Eu: Ma numesc X si va sun pentru o informatie de care am nevoie.

Astept in ideea ca se va prezenta. Nu o face, continui eu cu ce aveam de zis. Dupa ce aude despre ce e vorba, primesc primul raspuns.

Cineva: Nu pot sa va dau un raspuns prin telefon. Persoana respectiva trebuie vazuta de un anestezist de la noi. In principiu, din ce imi spuneti, interventia chirurgicala nu poate fi evitata. Oricum, daca il aduceti pe pacient la noi, sa il aduceti cu o salvare, intre orele 7:30 dimineata si 6 seara.

Si imi enumera niste documente necesare, dupa care continua:

Cineva: Si vedeti ca e posibil ca, daca il luati de acolo si la noi nu il primesc, sa nu-l mai primeasca inapoi la spitalul de unde a plecat.
Eu: (ma blochez si intarzii putin cu replica) Logica si bunul simt imi spun ca, dupa ce lucrezi 40 si ceva de ani ca profesor pentru tara ta, macar respectul asta il meriti, o ingrijire medicala la batranete. Lasati-ma sa cred ca asa ceva nu este posibil.
Cineva: Doamna, eu va las. Va spun doar ce se intampla.
Eu: Multumesc … Cu cine am stat de vorba?
Cineva: Dar, doamna, sa nu ma cautati pe mine, mergeti la medicul care e de garda. Eu sunt de garda doar azi.
Eu: Domnule, nici macar nu o sa fiu acolo daca e sa vina, va sun din Statele Unite. Vroiam numai sa stiu cu cine am vorbit. Sunteti medicul de garda, da?
Cineva, respectiv medicul de garda: Da. Ma numesc H.

I-am multumit, am inchis si am ramas sa ma mir singura de posibilul sugerat de doctorul de la Foisor.

Foto: de aici

Dar pot sa mai astept alte 10 zile cand Liviu si-a pregatit acum terenul si m-a dus in ajun la un pranz cu lasagna, mancat cot la cot cu ministrul educatiei? Daca e Hugh Laurie ministrul educatiei in Indiana? Da’ voi la ce filme va uitati? Care-i spilul atunci daca nu e? Dar care ar fi daca ar fi?

N-ar fi niciun spil, pentru ca in povestea asta eroul e Liviu. Suficient de erou incat insusi ministrul educatiei sa vrea sa faca poze impreuna.

Fiecare pozand pentru ce stia ca trebuie sa pozeze, respectiv Liviu pentru blogul meu. Un motiv in plus sa nu ignor V-Day-ul macar anul asta.

Trebuie sa-mi vina o idee de idee, pentru ca lui Liviu nu-i place dragostea de magazin! Trebuie sa-mi vina o idee de idee, pentru ca lui Liviu nu-i place dragostea de magazin! Trebuie sa-mi vina o idee de idee, pentru ca lui Liviu nu-i place dragostea de magazin!

Legenda: